Lucia Efrim, cunoscută de prieteni drept „Toto”, s-a stins din viață, vestea fiind anunțată joi de Luca Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, printr-un mesaj emoționant postat pe rețelele sociale. Cei care au cunoscut-o sau au fost atinși de prezența sa pot merge să-și ia rămas bun începând de vineri, la capela Cimitirului Bellu ortodox. Înmormântarea va avea loc sâmbătă.
Încă o moarte fulgerătoare în România. A plecat la Dumnezeu la doar 57 de ani
Vestea dispariției Luciei Efrim a fost anunțată joi de Luca Niculescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, printr-un mesaj emoționant postat pe rețelele sociale. Cunoscută de apropiați sub numele de „Toto”, Lucia a fost descrisă ca fiind un om cu o inimă uriașă, care și-a trăit viața cu generozitate și dăruire totală față de cei din jur.
Niculescu a transmis că moartea ei a survenit în noaptea precedentă și că, pentru el, Toto a fost cel mai complet și mai sincer om pe care l-a întâlnit vreodată. Nu a fost doar o prietenă apropiată, ci cineva care trăia pentru ceilalți, care își dedica timpul și energia prietenilor, care era mereu acolo când aveai nevoie de ea. A fost, după cum spune, o „explozie de energie” – un om vulcanic, cald, implicat și autentic, care avea darul de a transforma și de a impulsiona pe toți cei cu care intra în contact.
Lucia era genul de persoană care te suna doar ca să te întrebe ce mai faci, care nu uita niciodată aniversările și care oferea cadouri alese cu grijă, personale, cu semnificație. În același timp, era o femeie cu o coloană vertebrală puternică – intransigentă, cu valori clare, greu de convins să-și schimbe opinia, dar nu imposibil, atâta timp cât veneai cu suficiente argumente solide. Muncea enorm și se implica profund în fiecare subiect pe care îl trata, dar dincolo de știri și cazuri, vedea întotdeauna oamenii și suferința lor.
Lucia Efrim i-a ajutat pe refugiații din Ucraina
Un episod care i-a rămas viu în memorie lui Luca Niculescu a fost începutul războiului din Ucraina. În acea perioadă, Lucia a fost aproape nelipsită din Gara de Nord, unde a petrecut aproape două luni ajutând refugiații – le oferea sfaturi, le găsea haine, mâncare și chiar locuri în care să doarmă. De la Paris, unde se afla la acel moment, Niculescu povestește că a fost sunat de ea în mai multe rânduri pentru a-i cere permisiunea să folosească apartamentul său ca spațiu temporar de cazare pentru mame ucrainence cu copii.
Lucia era o fire veselă, cu o bucurie molipsitoare, mereu pregătită să organizeze o petrecere, chiar și după o zi istovitoare. Când se supăra, o făcea cu aceeași intensitate cu care iubea, dar supărările treceau repede, de multe ori alinate de un pahar de vin și de un dialog sincer. Știa să ofere afecțiune și a fost iubită la rândul ei. O asistentă din spitalul unde a fost internată în ultimele două luni i-a spus lui Niculescu că nu a mai văzut niciodată atât de mulți oameni venind zilnic în vizită la un pacient – o dovadă a legăturilor puternice pe care Lucia le crease în jurul ei.
Pentru familia Niculescu, Toto nu a fost doar o apropiată, ci un membru de neînlocuit. De peste 25 de ani, a fost „sora” lor – prezentă în toate momentele, fie ele bune sau grele. A fost liantul care i-a ținut aproape, a știut mereu să împace, să susțină, să adune.
„Tristețea noastră e imensă”, a încheiat Luca Niculescu. Cei care vor să-i aducă un ultim omagiu o pot face începând de vineri, la capela Cimitirului Bellu Ortodox, iar înmormântarea va avea loc sâmbătă.
În afară de mare iubitoare de ukrainieni ce era? Ce funcție avea?Pe orice persoană întrebam de ea nimeni dar nimeni nu a auzit de ea!
In art nu scrie nimic despre ukri. Dar ție îți place să le sugi powla. Zi sau noapte. Chiar daca lor nu le place.