Actrița Mălina Lazăr a povestit cum e să lucreze alături de tatăl său, regizor la Teatrul Național din Iași: „Nu a fost încântat, dar am fost și eu încăpățânată”

Mălina Lazăr, actriță la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, a povestit cum reușește să lucreze cu tatăl său, regizorul Ovidiu Lazăr, alături de care pregătește cel mai nou spectacol al scenei ieșene, „Setea și foamea” de Eugène Ionesco, în premieră în țară. De asemenea, actrița recunoaște că alegerea de a urma un drum în actorie a fost influențată de experiența din liceu mai mult decât de copilăria petrecută în teatru.

Mălina Lazăr lucrează, alături de tatăl său, la cea mai nouă producție a Teatrului Național Iași

Actrița Mălina Lazăr are 28 de ani și face parte din generația tânără de artiști care își construiesc pas cu pas identitatea pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași, instituție unde este angajată din anul 2020, dar cu care a început să colaboreze încă din 2018.

Absolventă a Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Teatru, Mălina Lazăr s-a remarcat rapid prin sensibilitatea și versatilitatea interpretărilor sale, fiind premiată în 2024, la Gala UNITER, cu Premiul Cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretarea personajelor Copil, Fetiță, Ileana, Sabina, Daisy Johnson și Nina copil din spectacolul „Antologia dispariției”, montat de regizorul Radu Afrim.

02:00, 13 Mar 2026

Teatrul Național din Iași urcă pe scena Naționalului din Chișinău într-o zi simbolică

02:00, 12 Mar 2026

„A fost sau n-a fost?”, în regia lui Ion Sapdaru, pe scena Teatrului Național din Iași. Montarea a fost gândită ca un omagiu pentru Teodor Corban

Deși a crescut într-un mediu extrem de apropiat de teatru, datorită tatălui său, Ovidiu Lazăr, regizor de patru decenii la Teatrul Național din Iași, Mălina Lazăr spune că alegerea actoriei nu a venit ca o continuare firească a familiei, ci s-a conturat în urma experiențelor din liceu.

„Faptul că am ales un drum în teatru probabil a avut legătură și cu faptul că în liceu am făcut parte dintr-o trupă de teatru în limba franceză și, cam din ultimul an de liceu, nu știam exact ce drum să apuc mai departe în viață și singurul lucru de care îmi spuneam că o să-mi fie dor cu adevărat era să fiu pe scenă în trupa de teatru. Atunci m-am gândit că poate asta ar trebui să fac mai departe”, a povestit Mălina Lazăr pentru reporterii BZI.

Actrița mărturisește că, pentru ea, copilăria petrecută printre culisele teatrului a fost mai degrabă o normalitate decât o influență directă. Totuși, recunoaște că, la nivel de subconștient, aceste experiențe au lăsat urme.

„Nu m-am simțit neapărat influențată de familie. Pentru mine era ceva normal, de mică, să mă plimb prin teatru, dar nu m-am gândit niciodată că o să apuc acest drum. Pe atunci, pentru mine era un context absolut normal în care să mă aflu după școală, eventual până să ajung acasă cu ai mei. Nu cred că m-a influențat, eu am ales teatrul mai mult în urma experienței din liceu, dar cred că undeva, în subconștient, aveam și influențele astea de care nu eram 100% conștientă. Cred că undeva în mintea mea au rămas anumite imagini de atunci”, a adăugat actrița.

Regizorul a fost reticent la dorința tinerei de a urma actoria

Drumul către actorie nu a fost lipsit de rezerve din partea familiei. Dacă mama sa i-a oferit sprijin necondiționat, tatăl ei, regizorul Ovidiu Lazăr, a privit, inițial, alegerea cu mai multă prudență.

„Mama m-a susținut, mi-a zis că, indiferent ce aleg, mă va susține. Tatăl meu, în schimb, fiind cu adevărat ancorat în domeniu, a fost mai reticent, deoarece știa că intru într-o lume mai dificilă și atunci nu a fost neapărat foarte încântat, dar și eu am fost foarte încăpățânată și nu prea am băgat în seamă reticența lui și am ales să merg mai departe pe cont propriu. Pe parcurs, s-a mai îmbunat și el, nu cred că ar fi avut de ales oricum. În primii ani era mai rezervat în sfaturi, probabil și pentru că a văzut că m-am încăpățânat să fac singură anumite lucruri”, a continuat Mălina Lazăr.

De-a lungul anilor, relația profesională dintre ei a evoluat natural, iar feedbackul primit de la tatăl său a devenit o formă importantă de dezvoltare artistică.

„Țin minte că atunci când eram în facultate, venea la examenele mele de actorie și la final îmi spunea mereu: «E bine, dar…». Întotdeauna rămâneam cu acest mare «dar» și știam că există mereu ceva de îmbunătățit la mine și la jocul actoricesc. Probabil cu asta am rămas întotdeauna, să analizez ceea ce fac, să caut să îmbunătățesc la mine tot ce se poate. Eu, oricum, am avut de mică o autodisciplină și cred că și darul acesta m-a ajutat să mă șlefuiesc, să lucrez la finețe”, și-a amintit actrița.

Actrița este pasionată și de pian

În prezent, Mălina Lazăr lucrează cu tatăl său la cea mai nouă producție a Teatrului Național din Iași, spectacolul „Setea și foamea” de Eugène Ionesco, în regia lui Ovidiu Lazăr. Actrița spune că relația profesională dintre ei este foarte clar delimitată de cea familială.

„Deocamdată, am ales să mă concentrez pe teatru. Nu exclud sub nicio formă filmul sau alte forme apropiate. Nu știu ce o să-mi rezerve viitorul, dar nu exclud nimic. Să lucrez cu tatăl meu nu a fost ceva ieșit din comun. Noi, chiar de la prima colaborare, am înțeles amândoi, chiar fără să vorbim despre asta, că în teatru suntem în postura de actriță, respectiv regizor și atunci lucrurile nu s-au amestecat niciodată. Ba chiar de multe ori, în afara repetițiilor, nici nu vorbeam de spectacolul la care lucrăm. Am știut foarte bine să separăm relația familială de cea profesională și cred că datorită acestui lucru nu au existat niciodată probleme în această direcție. Nici din exterior nu am simțit probleme”, a povestit actrița.

Criticile primite din partea regizorului nu sunt percepute ca o presiune, ci ca o formă sinceră de sprijin.

„Nu mi se pare mai dificil să primesc critici din partea lui, ba chiar le primesc cu bucurie, pentru că știu că sunt sincere și vin din inimă și din dorința de a mă ajuta să îmbunătățesc ceva la mine”, a povestit aceasta.

În această perioadă, spune actrița, viața sa este dominată aproape complet de activitatea artistică, dar încearcă să își păstreze mici spații de respiro. Printre momentele sale de liniște se numără călătoriile și pasiunea pentru pian, instrument pe care l-a studiat în copilărie.

„Acum mă aflu într-o perioadă foarte ocupată în teatru. Mi se pare că tot ceea ce se întâmplă în jurul meu acum este teatru și oriunde mă uit văd doar teatru. Încerc, cât pot, să mai călătoresc. Încerc să nu uit anumite lucruri de când eram mai mică. Eu am făcut pian în clasele I-IV și atunci încerc să nu îmi uit cunoștințele de tot și mă mai joc și cu asta din când în când. Încerc să nu mă afund cu totul în teatru”, a spus Mălina Lazăr.

„Sunt multe roluri și spectacole care rămân cu tine”

Deși spune că și-a găsit „căsuța” artistică la Teatrul Național din Iași, Mălina Lazăr rămâne deschisă către alte colaborări și experiențe. În ceea ce privește viitorul, nu exclude nici filmul sau alte forme de expresie artistică.

„Aș colabora, bineînțeles, și cu alte teatre. Sunt foarte deschisă către asta, dar momentan mi-am găsit căsuța aici, la Teatrul Național din Iași. Dar nu știu ce îmi rezervă viitorul. Sunt deschisă, atâta timp cât și programul de aici și programul din alte părți m-ar include pe mine, eu sunt gata să accept noi provocări”, a mai spus actrița.

Când vine vorba de rolurile interpretate, actrița Naționalului ieșean spune că preferă provocările, dar, în același timp, rolurile de comedie sunt pentru ea o formă de eliberare.

„Întotdeauna este binevenit un rol de comedie, deoarece se simte, uneori, și ca o eliberare un rol comic și chiar o distracție mică. Mie îmi place foarte mult să mă lupt, să zic așa, cu un personaj, adică dacă e mai diferit de mine, mai îndepărtat de ceea ce sunt eu, atunci muncesc mai mult și satisfacția e și mai mare dacă și când îmi iese”, a precizat aceasta.

Rolurile intense pot lăsa urme, iar actrița recunoaște că uneori este dificil să se desprindă complet de ele, dar pentru a regăsi echilibrul încearcă să se reconecteze cu lucrurile simple.

„Am avut și roluri mai încărcate emoțional, într-adevăr, și e destul de greu să te eliberezi de ele. Eu încerc să nu mă mai gândesc la ele, dar sunt multe roluri și spectacole care rămân cu tine, mai ales în perioada repetițiilor sau imediat după o premieră. Cred că încerc să mă scutur puțin de tot personajul, de spectacolul respectiv, pentru că știu că nu e neapărat bine să rămâi mereu afundat în gândurile astea ale personajelor și încerc să mă relaxez, să mă bucur de soare, de o cafea, să nu duc mereu teatrul cu mine peste tot”, a povestit Mălina Lazăr, actriță a Teatrului Național din Iași.

Astfel, actrița de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Mălina Lazăr, a povestit cum reușește să facă față presiunii de a lucra la un spectacol chiar cu tatăl său, regizorul Ovidiu Lazăr, și despre planurile de viitor din care nu exclude colaborările cu alte teatre din țară sau chiar prezența în lumea filmului.