National

Ion Cristoiu: „Călin Popescu Tăriceanu a trădat PSD cu mult înainte de a ajunge președinte”

Publicat: 21 oct. 2019

Mă număr printre cei care citesc sîrguincios postările lui Adrian Năstase pe Internet. Din cîte am înțeles nu sînt singurul. Domnia sa are numeroși fani. Spre surprinderea presei TeFeListe, care l-ar vrea ostracizat pe fostul premier și a unora care-și formează părerile lecturînd textele trimise cu poșta militară acoperiților din presă spre a fi difuzate ca ordine de zi sub acoperire de analize.
Am susținut și susțin mai departe că Adrian Năstase a fost ultimul premier al României care și-a meritat postul. Cei care i-au succedat, indiferent c-au fost de Stînga, de Dreapta sau de Stînga-mprejur, au fost premieri doar cu numele.

De regulă, umbre chinezești pe pînza guvernării ale unor mîini din culise. După arestarea lui Liviu Dragnea, dar mai ales după prăbușirea electorală a PSD, Adrian Năstase și-a îngăduit să publice mai multe comentarii dedicate situației din partid. S-a zvonit la un moment dat că s-ar număra printre consilierii din umbră ai Vioricăi Dăncilă. I-am citit considerațiile cu un interes amplificat și de ipostaza lui Adrian Năstase de fost lider al PSD încă din primii ani postdecembriști, și mai apoi de președinte de partid, de candidat al partidului la președinție, de premier și chiar de victimă a intrigilor de o mie și una de nopți din PSD. Ultimul text citit de mine pe această temă a apărut pe 11 octombrie 2019, după căderea Guvernului Dăncilă, și se intitulează: Creșterea și descreșterea Partidului Social Democrat

Am scris în mai multe rînduri despre necesitatea unei radiografii lucide în PSD după eșecul din 26 mai 2019, dar mai ales după trei ani de guvernare dezastruoasă în condițiile unei majorități zdrobitoare.

Textul lui Adrian Năstase poate fi luat și ca o contribuție la această dezbatere care n-a avut loc.

Din întreg textul mi-au reținut atenția două greșeli ale PSD consemnate de Adrian Năstase ca fiind temeiul căderii prin Moțiune de cenzură.

Prima ar fi compoziția grupului PSD din Parlament după alegerile din decembrie 2016:

„Aș menționa, între altele, configurarea, de către Dragnea, a listelor PSD pentru parlamentare, liste bazate pe agende de telefon și pe interese clientelare – ceea ce a permis trădări și tranzacționism, lipsa de voință și de coerență în Parlament. Au lipsit de pe aceste liste personalități marcante, în special în domeniul juridic. «Masa de manevră» gîndită de Dragnea s-a împrăștiat în funcție de bătaia vîntului.”

Sînt de acord cu această explicație în principiu. Ca orice aproximare făcută de om realității, ea poate fi nuanțată și îmbogățită.

  • Listele PSD la parlamentarele din 2016 au fost făcute de Liviu Dragnea după criterii clientelare. Cum a fost posibil așa ceva? Răspunsul depășește persoana și personalitatea lui Liviu Dragnea. La toate parlamentarele de pînă în 2016 PSD a avut un procentaj care s-a învîrtit în jurul lui 30%.

În decembrie 2016 PSD a obținut 45%. E un procentaj de care ar trebui să țină cont orice analiză a guvernării PSD din ultimii trei ani. PSD nu socotise că va lua un scor atît de mare. În consecință de la 30 la sută în sus, lista a fost pusă de dragul de a pune pe cineva pe listă. Pentru mulți politicieni e suficient să fie doar pe listă, așa cum pentru Ludovic Orban ajunge să fie doar premier desemnat. Liviu Dragnea nu s-a gîndit o clipă că respectivii vor ajunge parlamentari. Acest procentaj ar trebui să ne facă prudenți cînd vorbim de o prăbușire a PSD. Dacă PSD revine la scorul de 30% putem vorbi de o revenire la normal.

După procentajul anormal din decembrie 2016. Un lider de seamă al PSD îmi spunea, după 26 mai 2019, că partidului i s-a luat, prin softul STS, ceea ce i s-a dat, prin același soft, în plus în decembrie 2016. Era poate o glumă. Eu însă am luat-o în serios. Și m-am gîndit la pregătirea realegerii lui Klaus Iohannis încă din decembrie 2016 prin pricopsirea cu un PSD Bau bau. Dacă mă gîndesc că, deși Bau Bau, PSD-ul lui Dragnea n-a scos nici măcar un scîncet pentru a-l suspenda pe Klaus Iohannis, mi se pare tot mai credibilă ipoteza unui PSD umflat dinadins pentru ca președintele să aibă un Dușman pe cît de comod, pe atît de exagerat. Să nu uităm că scorul PSD a fost obținut în condițiile unei slabe prezențe la vot. Majoritatea parlamentară n-a oglindit astfel un vot majoritar al românilor. Dacă prezența la vot ar fi fost masivă, atunci deciziile PSD s-ar fi bucurat de sprijinul tacit al majorității românilor.

  • Adrian Năstase trece printre greșelile care au dus la căderea Guvernului refuzul PSD de a-l face pe Călin Popescu Tăriceanu candidat al PSD-ALDE:
    „Scriam că Viorica Dăncilă riscă să devină un țap ispășitor al deciziei de a candida. Soluția corectă politic, la acel moment, era candidatura lui Tăriceanu și formarea unei majorități parlamentare consolidate pînă la alegerile parlamentare. Baronii partidului, la fel ca și în cazul candidaturii lui Ponta, au făcut presiuni asupra ei să candideze, considerînd că cel mai mare partid social-democrat din Europa nu-și poate permite să nu aibă propriul candidat la prezidențiale.”

Adrian Năstase nu e singurul care susține această teză. Complet greșită după opinia noastră.

  • Campania pentru prezidențiale e una de mare expunere pentru partide. Cum ar fi arătat PSD-ul obligat să-i facă publicitate lui Călin Popescu Tăriceanu? Grație Vioricăi Dăncilă, PSD își face campanie și pentru parlamentare prin invocarea programului PSD. S-ar fi putut întîmpla asta dacă ar fi fost candidat Călin Popescu Tăriceanu? Absența din spațiul prezidențialelor a Pro România și ALDE prin pariul pe Mircea Diaconu e o dovadă că PSD nu-și putea permite un alt candidat decît cel propriu.
    La interviul luat la emisiunea Gîndurile lui Cristoiu, Viorica Dăncilă a adus un argument în plus la decizia PSD de a avea un candidat propriu:

„După alegerile europarlamentare în care noi am avut un scor mic a fost foarte greu, a fost foarte greu să iei o decizie să mergi cu un candidat din afara partidului. Partidul trebuie să se ridice, trebuie să ajungă la scorul pe care l-a avut. Nu cred că organizațiile din teritoriu s-ar fi implicat și s-ar fi organizat foarte bine dacă aveam un candidat din afara partidului. Am discutat cu domnul Tăriceanu acest lucru, am supus la vot în Comitetul Executiv dacă mergem cu un candidat din afara partidului sau din interiorul partidului. A fost o singură abținere, în rest toți colegii din teritoriu au su sținut un candidat din interiorul partidului, având în vedere că rezultatul de la alegerile prezidențiale este un rezultat care va influența alegerile locale și bineînțeles alegerile parlamentare din toamna anului viitor. (…) . Spun, da, intram în turul doi cu domnul Tăriceanu, poate intram în turul doi. Nu știam care e scorul partidului, nu știam cît se vor implica județele și atunci nu puteam să facem o evaluare exactă a modului în care stăm pe organizațiile locale. De ce nu știam care e scorul partidului? Nu aveam certitudinea că toate organizațiile din teritoriu se vor organiza și vor face o campanie așa cum trebuie.”

La aceste considerații am ținut să întreb:

„Am înțeles eu greșit sau dumneavoastră vedeți prezidențialele și candidatura dumneavoastră ca un mijloc de turare a motoarelor…?” Viorica Dăncilă mi-a răspuns astfel: „Dar gândiți-vă că acum fiecare primar al Partidului Social Democrat, fiecare președinte de organizație care vrea să candideze din partea Partidului Social Democrat poate să vadă care este gradul de credibilitate al populației în propria persoană pentru alegerile următoare. În noiembrie, pe 24 noiembrie avem al doilea tur al alegerilor prezidențiale, decembrie, ianuarie știți foarte bine, cu sărbătorile. Cu iarna ne trezim la alegerile locale. Deci eu cred că și pentru primari, dar și pentru cei care vor să candideze din partea Partidului Social Democrat în localitățile unde nu avem primari, cred că poate fi o evaluare a candidaturii fiecăruia. ”

  • Să admitem că liderul ALDE intra în turul al doilea și ajungea președinte. Pentru PSD n-ar fi fost nici o afacere. Dimpotrivă, PSD ar fi fost victima Cotrocenilor. Cum să credem că ar fi fost vorba de o loialitate față de PSD în condițiile în care Călin Popescu Tăriceanu a trădat PSD cu mult înainte de a ajunge președinte. Nu știu toate motivele pentru care PSD nu l-a vrut candidat pe Călin Popescu Tăriceanu. Poate că unii lideri s-au gîndit la lunga sa tradiție de suceli spectaculoase. Dacă e așa, au gîndit lucid. PSD-ului i-a trecut glonțul pe la ureche. Dacă ajungea președinte, Călin Popescu Tăriceanu ar fi putut porni o prigoană penală împotriva liderilor PSD, în primul rînd.


loading...

Adauga un comentariu