Ion Cristoiu: Contrar imaginii din Occident, dar și de la noi, în Kabul a intrat o armată și nu o hoardă

Ion Cristoiu scrie, în această dimineaţă pe propriul blog despre cele mai recente evenimente din Kabul. De altfel, jurnalistul consideră că talibanii sunt bine instruiţi şi reprezintă o adevărată armată. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu:

Deși consacrată Căderii Berlinului, capodopera lui Antony Beevor, The Fall of Berlin. 1945, apărută la Penguin Books în 2003 și în variantă românească, la Rao, în 2013, sub titlul Berlin: Căderea. 1945, se ocupă și de intrarea Armatei Roșii în Germania. Apelând la însemnările lui Vasâli Grosman, marele corespondent de război la vremea respectivă, ulterior unul dintre cei mai mari prozatori ruși prin celebrul roman Viață și destin, Antony Beevor descrie cu o forță ieșită din comun abuzurile și chiar crimele Armatei Roșii. Antony Beevor e un istoric britanic de prestigiu. Ca istoric el a inițiat ceea ce eu am numit studierea trecutului sub semnul lui Istoria – marele prozator. Ca și Stalingrad, deși operă de nonficțiune, respectând datele și documentele cu o rigoare strașnică, Căderea Berlinului nu e atât o carte de Istorie, cât mai ales un roman tolstoian. Momentul intrării rușilor în Germania apare în carte ca un moment crucial pentru Armata Roșie, care venea ca un tăvălug de la de la Stalingrad la Berlin:

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

Zi decisivă! Românii ar putea vota direct in turul II, între Lasconi şi Georgescu. Înalta Curte judecă contestaţia la decizia CCR de anulare a alegerilor prezidenţiale

„Practic, fiecare soldat sovietic îşi aminteşte foarte bine momentul trecerii frontierei de dinainte de 1939 în Germania. «Am ieşit dintr-o pădure», spune locotenentul-major Klocikov din Armata 3 şoc, «şi am văzut un indicator pe un stâlp. Pe el scria: «Aici este blestemată Germanie», intram pe teritoriul Reich-ului lui Hitler. Soldaţii au început să se uite în jur curioşi. Satele germane sunt foarte diferite de cele poloneze. Majoritatea caselor sunt construite din piatră şi cărămidă, în micile lor grădini au pomi fructiferi tunşi frumos. Străzile sunt bune. Klocikov, ca mulţi alţi compatrioţi de-ai săi, nu putea înţelege de ce nemţii «care nu erau nişte oameni nechibzuiţi», şi-au riscat vieţile prospere şi confortabile ca să invadeze Uniunea Sovietică, mai departe, de-a lungul drumului spre capitala Reich-ului, Vasâli Grossman a însoţit o parte a Armatei 8 gardă trimisă înainte din Poznan. Direcţia Politică ridicase pancarte pe marginea şoselei pe care scria: «Tremură de frică, Germanie fascistă, ţi-a sosit ziua judecăţii».”

Cu ajutorul caietelor lui Grossman, publicate doar peste hotare pe vremea URSS, Antony Beevor se ocupă pe larg de vandalizările și abuzurile incredibile la care s-au dedat rușii la intrarea în Germania:

„Grossman a remarcat groaza din ochii femeilor şi fetelor… Lucruri groaznice li se întâmpla nemţoaicelor. Un neamţ de familie bună explică cu gesturi expresive și frânturi de cuvinte rusești cum soţia sa fusese violată de zece bărbaţi în ziua aceea… Şi fetele sovietice care fuseseră eliberate au de suferit. Noaptea trecută, unele dintre ele s-au ascuns în camera corespondenţilor de război. La un moment dat ne-au trezit ţipetele. Unul dintre corespondenţi nu se putuse abţine. Are loc o discuţie animată şi se reinstaurează ordinea. Grossman a notat apoi ce i se povestise despre o tânără mamă. Aceasta era violată continuu într-un hambar. Rudele ei veniseră acolo ca să-i roage pe soldaţi s-o lase să-şi hrănească copilul fiindcă acesta nu se mai oprea din plâns. Toate acestea aveau loc în văzul ofiţerilor care se presupunea a fi însărcinaţi cu menţinerea disciplinei.”

Astfel de situații sunt abordate și în cartea marelui Yuri Bondarev, Limanul.
Am dezvăluit prin descrierea magistrală a lui Antony Beevor comportamentul sălbatic al rușilor la intrarea în Germania nu doar pentru a reaminti că la fel s-au purtat și la noi, dovadă a unui primitivism pe care regimul sovietic n-a reușit să-l îmblânzească, ci pentru a semnala că rușii care intraseră în Germania făceau parte dintr-o Armată. Și nu dintr-o Armată oarecare, ci dintr-una în care încălcarea disciplinei se plătea cu un glonte în cap. S-a scris și s-a zis că Stalin îngăduise aceste excese. Firește, îngăduise o anumită scăpare din hățuri, dar nu terorizarea nemților. Și nu pentru că se dădea de ceasul morții de grija nemților și a nemțoaicelor, ci pentru că avea interesul să nu stârnească ura din care se naște rezistența. Stalin era într-o cursă contracronometru cu Aliații spre Berlin și orice rezistență a nemților în acest drum îi inculca socotelile. Mai ales că știa de predarea nemților de bunăvoie trupelor aliate care înaintau dinspre Vest. Documentele arată că mulți militari au fost condamnați la moarte pentru crimele comise la intrarea în Germania.

Talibanii au intrat în Kabul duminică 15 august 2021. Imaginea lor în Vest, dar mai ales la noi, e de sălbatici ieșiți din văgăuni, alcătuind o hoardă și nu o armată, și prin asta incapabili să fie ținuți în frâu. Au trecut deja două zile de când talibanii au ocupat Kabulul. Teoretic, orașul Diavolului, orașul în care au stat cei vânduţi străinilor. Orașul în care stau infidelii, cei care au încălcat și încalcă legea lui Alah. Dacă luăm în calcul și imaginea lor de inși care au fost până acum departe de civilizație, te-ai aștepta să fie mai răi decât rușii din România lui august 1944. Toate mărturiile arată că în cazul României nu era vorba, ca în cazul Germaniei, de ură, ci de fascinația exercitată asupra unor inși veniți din stepa kalmâcă de bunurile capitalismului, de la ceasuri până la rochii de lux. Repet, raportez așteptările despre comportamentul de hoardă luând în serios ce se scrie în Occident și la noi despre talibani. Iată însă ce relatează BBC News din Kabul a doua zi după ocuparea Kabulului, sub titlul Viața în Kabul după preluarea puterii de către talibani:

„Talibanii sunt peste tot, la punctele de control care erau cândva baricade oficiale ale poliției sau ale armatei. Nu există panică în oraș astăzi. Talibanii controlau traficul, verificau mașinile și, în mod special, pe cele care au aparținut poliției și armatei. Au preluat toate acele vehicule și le folosesc.

În centrul orașului, viața este normală. Traficul este mult mai redus. Majoritatea magazinelor sunt închise. Dar oamenii arată mult mai calmi decât ieri, când toată lumea era furioasă.
Am văzut câteva femei pe stradă. Purtau măști de protecție [Covid] și pe cap baticuri. Mergeau pe străzi, făceau ce voiau să facă, iar talibanii le lăsau în pace.
Nu se mai aude deloc muzică pe străzi. Sunt cazat într-un hotel unde obișnuiau să cânte muzică în fundal. Și pe aceasta au oprit-o. Oamenii sunt speriați. Dar viața în oraș continuă.

Însă… scena de la aeroport a fost catastrofală. Familii, copii, tineri, bătrâni, mergeau cu toții spre aeroport, luptându-se să fugă din această țară.
De îndată ce te apropiai de porțile principale de intrare ale aeroportului, acolo se aflau talibani înarmați cu muniție grea, încercând să disperseze oamenii trăgând în aer. Oamenii care voiau să intre în aeroport, se cățărau pe pereți, chiar și pe sârmă ghimpată și pe porți. Fiecare persoană împingea ca să intre în aeroport.”

Riscând să-mi atrag supărarea cititorilor țin să precizez că nebunia de la aeroport nu e rezultatul prestației talibanilor în Kabul. E rezultatul imaginii talibanilor într-o parte (destul de mică) a populației afgane, dar și al temerii multora dintre cei care vor să plece de faptul că au colaborat la vânarea talibanilor în cei 20 de ani de prezență străină. Cine a văzut ultimul sezon din Homeland, care se petrece în Afganistanul din ultimii 20 de ani, își dă seama că, alături de procurori și judecători corecți, au fost și magistrați care au ascultat ordinele poliției secrete a regimului, (dacă s-a întâmplat asta la noi, cum să nu se întâmple în Afganistan?!) că alături de afgani care și-au văzut de treabă au fost și turnători, colaboratori ai torționarilor. Nici americanii și nici oamenii regimului n-au avut insomnii, pentru că nu respectă drepturile omului în tratarea dușmanilor numiți talibani.

Prin urmare, de la intrarea în Kabul nu s-a înregistrat nici un act de violență împotriva civililor, n-a fost devastat nici un magazin al vreunui infidel, n-a fost devastată nici măcar clădirea ambasadei americane goale. Când au intrat în sediul CC, în 22 decembrie 1989, unii români s-au apucat de devastat, de furat capacele de la WC-uri, de bumbăcit cei considerați colaboratori ai foștilor. Nicu Ceaușescu e înjunghiat nu de un taliban, ci de un român, presupus a nu fi ieșit atunci din peșteri.

Nu mă pricep la personalitatea talibanilor. Îmi permit să semnalez că timp de 20 de ani nu numai afganii, dar și talibanii au profitat de atmosfera de civilizație impusă de americani. Un taliban care avea 10 ani la venirea americanilor are acum 30 de ani. Ani trăiți totuși într-un Afganistan care s-a apropiat măcar de normele civilizație occidentale în materie de comportament. Nu risc decât sub forma unei ipoteze aserțiunea că talibanii din 2021, după 20 de ani de modernizare a țării lor, nu sunt sălbaticii de după plecarea rușilor și că prin urmare nu cred într-o aplicare a Șariei în forma ei exagerată.

Țin în schimb să semnalez că pe un adevăr incredibila disciplină a celor prezentați de Occident ca alcătuind o hoardă. Nu e vorba numai de comportarea civilizată, oarecum neașteptată la niște oameni pentru care Kabul e orașul Diavolului, ci de realitatea unei armate care ascultă cu strictețe ordinele. Pentru a instala puncte de verificare a traficului pe străzi, pe post de agenți de circulație, dar și de polițiști însărcinați cu menținerea ordinii, e nevoie de o structură de comandă bine conturată, de ordine care se dau de sus în jos, ordine care sunt respectate cu o strictețe strașnică. Potrivit Istoriei în Germania a intrat o Armată, Armata Roșie. În realitate a intrat o Hoardă. Potrivit imaginii din Occident, în Kabul a intrat o Hoardă. În realitate a intrat o Armată. O armată care întrece în disciplină multe armate profesioniste din Istorie, inclusiv cea a Germaniei lui Hitler.