1.Ce înseamnă geniul publicistic! În 1929 se introduce Reglementarea circulației autotombilelor în București, prin instituirea unor agenți suiți pe un pedestal. Observîndu-l pe un astfel de agent – Niculae Dumitru – Tudor Arghezi publică în Adevărul literar și artisticdin 16 iunie 1929 capodopera Ăl de face așa. Citez din deschidere:
„Sînt ăl care fac aşa, la răspîntia din Calea Victoriei, de opresc automobilele sau le dau drumul să meargă. Am un fluier în gură, ca un ţigaret, şi suflu; şi desfac braţele şi mă uit. Sute de maşini şi de boieri, din maşină, stau pe loc. Niculaie Dumitru, ai ajuns om mare! Guvernul, pe lîngă tine, nu e nimic. Prefect, ministru, deputat, primar, toţi la un loc, statul și muncipiul nu pot să facă, în vreme mai puţină, treabă mai multă. Ridici degetul şi nu mai mişcă nimeni; laşi degetul în jos, lumea porneşte. Legi, ordonanţe, ordine, telegrame, sînt ca nişte întocmiri cu plecăciune faţă de unghia ta de la arătător, gălbejită de mahorcă. Ai dat semnalul şi s-a oprit şi regele şi – pardon! – şi Regenţa. O falangă dintr-ale tale ţine cîteodată pe loc două autorităţi constituţionale; forma monarhică şi biserica, reunite într-un personagiu cu reverendă.”
2.Din cartea Coroana de spini, adusă la BAR de autor, arhivarul Paul Vasiliu, rețin un articol reprodus din Gazeta Bucureștilor, publicația armatei de ocupație nemțească, intitulat După șase luni, tipărit în numărul datat miercuri, 6 iunie 1917. Titlul dă seamă de împlinirea a șase luni de „cînd trupele aliate au ocupat Bucureștiul”. După trecerea în revistă a ceea ce ziarul numește calomniile privind ororile germane, se prezintă mărețele realizări ale nemților în capitala ocupată:
„Niciodată Capitala n-a fost mai curată ca acum; niciodată liniştea n-a fost mai deplină ca acum, niciodată severitatea autorităţilor nu s-a făcut mai uşor simţită. Pretutindeni e parcă un suflu de dreptate… Normalul a ajuns azi altul şi excepţia de azi, forma ieri normalul.
Acesta e cel puţin spiritul public. Şi dacă Germanii au reuşit numai în şase luni să ne schimbe în astfel de mod psihologia, dacă ei au izbutit să semene într-o simplă jumătate de an spiritul de dreptate într-o ţară împilată şi nedreptăţită de veacuri – îşi poate oricine închipui cîtă putere are spiritul lor de ordine şi de justiţie. Pe terenul acesta pur moral, cele şase luni de dominaţiune germană în Bucureşti a făcut mai mult decît aşa-zisa educaţie civică ce ni se face nouă de la darea primei Constituţii. (…)”
Asumat de un român, deși articolul apare nesemnat, bilanțul vrea să spună că ocuparea Bucureștilor a fost pînă la urmă un moment de destin în viața Capitalei, mai ales în privința educației civice. Mult mai important, ocupația a dat românilor posibilitatea de a vedea la fața locului și evident trăi direct legendara ordine germană:
„Cele şase luni de dominaţiune germană, care se împlinesc azi pentru Bucureşti, stau dovadă că tot ce ştiam despre ordinea germană, despre cinstea germană, despre spiritul de dreptate al Germanilor nu erau vorbe goale. Acum cînd cunoaştem pe Germani prin noi înşine ne putem da seama mai bine de greşeala criminală pe care au comis-o guvernanţii noştri, pornind în război contra Puterilor Centrale, cu pretenţia că ei făptuitorii tuturor abuzurilor asiatice, luptă pentru drept, libertate şi civilizaţie.”