Ion Cristoiu: De ce nu mai e și acum așa? După depunerea Jurămîntului miniștrii noului Guvern ieșeau de la Palatul Regal în aplauzele mulțimii

Citind pentru eseul despre cuvîntul fripturist, de care toți de azi sînt convinși că l-a născocit Caragiale, cînd în realitate e opera lui Nicolae Iorga, sau mai bine zis opera furiei lui Nicolae Iorga că n-a ajuns el la friptură, aflu din presa vremii atmosfera din București ori de cîte ori apare o Criză politică, înțelegînd prin asta căderea unui guvern și formarea altuia. Pe 27 martie 1926, Ionel Brătianu depune Regelui Ferdinand demisia Guvernului Brătianu, la putere din 1922. Se încheia un mandat constituțional. După patru ani de guvernare autoritară Ionel Brătianu trebuia să treacă în Opoziție. Duminică, 28 martie 1926, au loc consultările Regelui cu șefii partidelor de Opoziție, Nicolae Iorga de la Partidul Național, generalul Averescu, de la Partidul Poporului și Ion Mihalache de la Partidul Țărănesc. E limpede pentru toată lumea că Regele va desemna ca premier al unui guvern de alegeri pe liderul unui partid din Opoziție. Se pariază pe Iuliu Maniu, copreședintele Partidului Național. În coaliție cu Ion Mihalache, Iuliu Maniu ar putea face un guvern. Perspectiva ca după patru ani de guvernare liberală, ce a părut infinită, să vină la putere Opoziția a dat Crizei politice dimensiuni uriașe. Despre atmosferă din București o imagine ne-o dă reportajul din Universul, 31 martie 1926, publicat sub titlul Cum se desfășoară criza politică. Consultările M. S. Regelui. Atitudinea partidelor politice:

„Frămîntările politice, cari au mers crescînd, pe măsura ce parlamentul şi guvernul liberal se apropiau de ziua expirării legislaţiunei, au sporit considerabil sîmbătă, iar duminică toată ziua au ajuns la o intensitate necunoscută în viaţa noastră politică de pînă acum.
Fireşte, mai cu aprindere s-a agitat şi s-a frămîntat lumea politică, dar şi lumea cealaltă s-a pasionat să discute evenimentele politice de acum.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

Wow! Cristela Georgescu, în costum de baie în zăpadă, imagini necenzurate cu "Prima Doamnă!

Pretutindeni furnicar. În toate cercurile şi în toate părţile, unde se întîlneau doi oameni, discuţia primă se încingea despre politică.
Cum se va rezolvi criza ministerială, cine va alcătui noul guvern şi din cine, întreba toată lumea.

Combinaţiile cele mai variate, presupuneri de tot felul se născoceau; se purtau vorbe, șoapte; s-au făcut nesfîrşite prinsori, multe pe sume însemnate şi la condiţii de cote cari se întîlnesc numai la pariurile de curse şi la matchurile celebre. Partidele şi combinaţiile au fost transformate în acţiuni şi s-a încins între pasionaţii de politică un joc fantastic de bursă politică. De jocul acesta pasionat politic au fost cuprinse, ca de o vrajă, şi femeile şi atîtea familii pașnice, dintre ale căror preocupări obișnuite politica nu intra şi nu ispitea.

Cluburile politice fremătau de lumea partizanilor partidelor respective şi de asemenea fruntaşii politici toţi erau asediaţi de prietenii curioşi să afle, să cunoască mai curînd ce se pune la cale şi cît mai multe taine.

În clocotul şi vălmăşagul acesta de veşti, în lupta aceasta aprigă a lumii întregi, conducătorii de partide, înconjuraţi de cei mai credincioşi şi mai isteţi, pregăteau cu grije şi nădejdi bune formaţiunea cabinetului nou şi alegeau oamenii, care să fie aşezaţi la conducerea autorităţilor administrative.

Conducătorii partidelor opoziţiei unite au avut Sîmbătă şi Duminică întrevederi politice cu scopul de a ajunge la încheierea unui acord de guvernare, care să înlesnească rezolvarea mai grabnică a crizei ministeriale.”

Nicolae Bratu, director și proprietar al săptămînalului Foaia poporului, oficios al Partidului Național, ajuns de la Sibiu la București pentru a se documenta la fața locului, surprinde și el atmosfera de după audiențele de la Palat. Fuseseră în audiență: PNR prin Nicolae Iorga, Partidul Țărănesc, prin Ion Mihalache, Partidul Poporului, prin generalul Averescu. Toată lumea paria pe desemnarea unuia dintre cei doi lideri, Maniu sau Mihalache. Scrie Nicolae Bratu în Foaia poporului din 4 Aprilie 1926:

„Ce se petrecuse pînă acum? Două rînduri de audienţe. Toţi bine primiţi, dar nu era încă nimic clar. Ce discuţii şi frămîntări au fost în această seară, la cluburile politice, în cafenele, pe străzi, e greu de închipuit.

Foarte mulţi legau rămăşaguri pe mii, ba chiar zeci de mii de lei. Afară de foarte puţine persoane singuratice, toată lumea socotea sigur cu formarea unui guvern al Partidului Naţional în frunte cu Maniu sau național-țărănesc în frunte tot cu Maniu.”

Așa o fi și acum, cînd s-au încheiat consultările de la Cotroceni?
Pînă la urmă, sub influența Reginei Maria, pilotată de Barbu Știrbei, Regele îl desemnează ca premier pe Averescu. Manevra fusese inițiată și dirijată de Ionel Brătianu, care a pus un premier de paie, în speranța că tot el va guverna.

Tot lui Nicolae Bratu îi datorăm descrierea atmosferei din stradă din momentul de excitație colectivă numit depunerea Jurămîntului de către noul guvern, o realitate tipică interbelicului, azi dispărută:
Ieșirea noilor miniștri de la Palatul regal din Piața Palatului regal în aplauzele mulțimii.

Miniștrii despre care e vorba în propoziția de mai jos sînt cei ai Guvernului Averescu, desemnat de Ferdinand sub forma unei lovituri năprasnice date Opoziției întruchipate de Partidul Național și de Partidul Țărănesc:

„Clubul Partidului Naţional e în dosul Palatului Regal din Calea Victoriei. Ieşind în stradă, abia mă pot strecura prin mulţimea care se adunase în piaţa din faţa Palatului. Sosesc tocmai în momentul potrivit, spre a vedea cu ochii mei primirea ce se face noului guvern la ieşire. E ora unu și jumătate după amiază. Noii miniştri ieşind din palat, se aşază pe treptele palatului, unde sunt fotografiaţi. După aceea se urcă în automobile închise (cum e prescris) şi pornesc spre Capşa. Lumea aplaudă.”

Universul de joi 1 Aprilie 1926 surprinde atmosfera intrării la Palat pentru depunerea Jurămîntului. O atmosferă care spune multe despre mult cîntata democrație interbelică:

„Marți 9 (30 martie 1926 – n.n.) la ora 10 M. S. Regele a venit la palatul regal din centru.
La ora 12 şi 10 au început să sosească şi noii miniştri să depună jurămîntul.

La ora 12 şi 23 a sosit, cel din urmă, şi d. gen. Averescu, preşedintele noului guvern, iar la ora 12 şi 30 precis, miniştrii au urcat sus, în sala tronului, unde au depus jurămîntul în fașa Suveranului și a preoților.

Frămîntarea rămăsese în plin, de cu noaptea, cînd se încrucișaseră felurite zvonuri. Unele versiuni porneau numai din fantezie. Altele, – cele mai multe, – din încercarea de a se face presupuneri întemeiate pe logică. Ultimele, mai discret rostite, dar care, ieri dimineață, s-au impus, deoarece corespunseseră realităţilor.

Şi cînd la orele 9 d.m., s-a aflat, că d. gen. Averescu era la Cotroceni, ca­să primească însărcinarea, să formeze noul guvern lumea înghesuită în calea Victoriei de ziua frumoasă de primăvară şi de dorinţa să asiste la desfăşurarea întîmplărilor atît de pasionate, lumea aceasta imensă, în valuri, a căutat să se fixeze în fața palatului regal din calea Victoriei ca să poată observa toate mişcările. Era masa cea mare a curioşilor, fără pretenţii de atitudini proprii si dornică să vadă şi să se asocieze la manifestațiile indiferent de unde si cum pornite.

Autorităţile, cari prevăzuseră că avea să fie aglomeraţie mare şi avuseseră şi temerea că, poate, erau să se producă demonstrații zgomotoase de stradă, luaseră întinse măsuri de ordine. Detaşamente puternice de armată aşteptau – gata să intervină – în diferite puncte din centrul Capitalei, în special, în jurul Palatului Regal. Pe calea Victoriei, de la ministerul Finanţelor, şi pînă la bulevard, şiruri de jandarmi, în monom, strejuiau marginile trotuarelor, silind mulţimea să circule. Comisari regali, ofiţeri de la comenduirea pieţei, ofiţeri de jandarmi, inspectori de poliţie, inspectori de siguranţe, pretutindeni.
Cu cît se apropia mai mult amiaza, – adică vremea, cînd se ştia, că miniștri cei noui aveau să se ducă la palat, – cu atît se îngroșau rîndurile curioşilor.”

Universul din 1 Aprilie, apărut pe 31 martie 1926, după amiaza confirmă într-un articol luarea unor Măsuri de ordine în Capitală:

„Autorităţile militare au luat, începînd de Duminică, întinse măsuri pentru menținerea ordinii în Capitală.
Numeroase patrule de jandarmi circulă prin centrul oraşului. La prefectura poliţiei se află concentrat, în permanenţă, un regiment de jandarmi.
De Luni la prînz, toate trupele din garnizoană sînt consemnate în cazărmi.

De asemenea, sunt păzite milităreşte toate ministerele şi Palatul poştelor.
Ori, la 6 d. a., d. G. Tătărescu, subsecretaar de Stat la Interne, a fost la prefectura poliţiei spre a lua înţelegere cu autorităţile militare asupra măsurilor de ordine ce urmează a mai fi luate.
Ori, toată ziua, au fost concentraţi la poliţie, toţi inspectorii şi numeroşi comisari.”