Ion Cristoiu: „De la Ludovic al XVI-lea din 1792 la Nicolae Ceaușescu din 1989”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Hoinărind prin Paris, într-una din iernile trecute, iată-mă în Place de la Concorde. E o vreme închisă. Bate un vînt tăios, ale cărui limbi ascuțite vin spre Piață de pe toate marile bulevarde. Cu zece ani în urmă am prins Place de la Concorde în plin soare. Fîntîna ridicată de Hittorff în secolul al XIX-lea funcționa. Acum zace părăsită. Spre iarnă, toate fîntînile pariziene tac. Asemenea monumentelor, sunt fie închise, fie acoperite cu rogojini.

Nu e singura diferență între momentul de atunci și momentul de acum. Place de la Concorde a fost pe vremea Revoluției franceze locul faimoasei ghilotine. Cu zece ani în urmă, pășind în vastul spațiu, mi-am amintit că aici au fost executați Danton și Robespierre. Era pe vremea cînd, sub influența piesei lui Camil Petrescu, „Danton”, citisem aproape totul despre Revoluția de la 1789. Și mă apucasem să-l îndrăgesc pe Danton. Firește că Ludovic al XVI-lea și amărîta de nevastă-sa, regina ghilotinată și ea, mă lăsau indiferent. Acum însă gîndul mă duce tocmai la Ludovic al XVI-lea. O modificare datorată nu numai faptului că, trecînd într-o vîrstă mai coaptă, nu-l mai iubesc atîta pe Camil Petrescu și, nu mă mai interesează atît de tare Danton și Robespierre, cît și unei experiențe pe care am traversat-o alături de toți românii: executarea lui Nicolae Ceaușescu.

Îmbogățit cu această istorie recentă, nu pot să nu mă opresc acum asupra procesului și executării lui Ludovic al XVI-lea. Amîndouă lesne de raportat la procesul și executarea lui Ceaușescu. Operațiunea e în favoarea francezilor. Ceaușescu e judecat printr-o parodie de proces.

Un președinte de complet care e mai degrabă, procuror decît judecător. Un avocat care, în loc să apare, acuză. Participanți care, precum generalul Stănculescu, fac avioane de hîrtie sau se uită în tavan. Dar, mai ales meschinăria întregii afaceri. Judecători, procurori, avocați, toți sunt grăbiți să dea gata procesul cît mai repede. Sala e strîmtă. Acuzații – Elena și Nicolae Ceaușescu – înghesuiți într-un colț. Totul pare o ședință de birou raional de pe vremuri. Sau, mă rog, ca să mă apropii în timp, o ședință de la o comisie de împăciuire dintr-un cartier bucureștean.