Ion Cristoiu: În așteptarea focului de pistol de la Saraievo

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie în această dimineață despre faptul că Rusia și America nu fac niciun pas în direcția descaladării. Redăm, integral, editorialul publicat de jurnalist.

28 iunie 1914. Zona Podului Latin din Saraievo. Cetățeanul Gavrilo Princip, până atunci anonim, condamnat să rămână anonim dacă nu i-ar fi fost pus în seamă izbucnirea Primului Război Mondial, se desprinde din mulțime și trage două focuri de pistol spre mașina în care călătorea arhiducele Franz Ferdinand și soția sa, ducesa Sophie. Cei doi mor în câteva minute. Deoarece nu era major, Gavril Princip n-a fost condamnat la moarte, ci la 20 de ani închisoare. A murit în 1918 de turbeculoză.
Peste aproximativ o lună, mai precis pe 28 iulie 1914, a izbucnit Primul Război Mondial.

Deși au fost două focuri, doar unul a rămas crucial în istorie:
Cel care l-a ucis pe arhiducele Ferdinand.
Cele două focuri n-au ucis doar două persoane.
Declanşând Primul Război Mondial, ele au ucis 30 de milioane de oameni. De atunci, de peste o sută de ani, omenirea se întreabă:

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Cum s-a putut ajunge de la un foc de pistol la un Război Mondial care a durat patru ani, un măcel îngrozitor la care nimeni nu se gândise că s-ar putea întâmpla?
E o întrebare pe care trebuie să ne-o punem azi, când Criza ucraineană ia amploare de la o zi la alta.

Contrar așteptărilor, cele două tabere – Rusia și America – nu fac nici un gest în direcția descaladării.
Dimpotrivă, de la o zi la alta sporesc acțiunile provocatoare de o parte și de alta, acumulările de trupe și armament, strigătele de Război.
O simplă privire aruncată asupra situației internaționale arată că Războiul e considerat de ambele tabere ca unica soluție.

Cine-și imaginează însă că Războiul va rămâne la stadiul de Război clasic se înșeală.
Dacă Războiul începe – și poate să înceapă în orice clipă, câtă vreme taberele în confruntare așteaptă să pocnească în atmosfera încordată, atmosfera în care miroase a praf de pușcă, un pistol, chiar dacă întâmplător, el își urmează logica proprie.
Și Logica unui Război între două puteri nucleare duce inevitabil la folosirea armelor atomice.
Dacă una din părți își va da seama că pierde în Războiul clasic nimic n-o împiedică să apeleze la Războiul nuclear.

Cum se declanșează un Război mondial de la un foc de revolver?
Scriitorii şi artiştii, romantici prin definiţie, sunt dispuşi să pună mare preţ pe focul de pistol de la Saraievo.
Specialiştii sunt însă de acord cu toţii că, până la urmă, Primul Război tot s-ar fi declanşat.
Cele două tabere erau în căutarea unui pretext.
A fost un foc de pistol.
La fel de bine putea fi fusta unei doamne ridicate de vânt.

Simplificând, Primul Război Mondial s-a declanşat din cauza unei discrepanţe dintre realitatea geopolitică şi realitatea din adâncuri.
Germania, venită mai târziu la împărţirea Europei, crede că are dreptul, dat de forţă, de a obţine un loc mai bun.
Celelalte Mari Puteri nu vor cu nici un chip să cedeze din drepturile lor, deja câştigate, noului venit.
Disputa nu putea fi soluţionată decât printr-un Război.
Un Război pierdut de Germania.

A venit perioada de după Război.
Puterile învingătoare au crezut că Germania a fost pusă cu botul pe labe pentru totdeauna.
Drept urmare, au umilit-o pe cât au putut.
Şi aşa a luat naştere cel de-al doilea Război Mondial.

Situaţia se repetă cu Federaţia rusă.
Rusia fost înfrânta în cel de-al treilea Război Mondial zis şi Războiul Rece.
A pierdut influenţa asupra fostului lagăr socialist.
A rămas doar Federaţia rusă prin ruperea fostelor republici sovietice.
Pe plan intern, perioada beţivului Elţân a adâncit dezastrul.
În timp ce Rusia se întrecea în temenele faţă de Occident, oligarhii o împărţeau.
Brusc instaurată de sus în jos, democraţia s-a manifestat ca anarhie.
Câtă vreme o ţară nu-i pregătită pentru democraţie, ar fi în interesul ei naţional să rămână sub dictatură decât să se prăbuşească în haos.
Acestei Ruşii slăbite, Occidentul i-a întins o mina zisă de partener.
Zisă, de partener, desigur, pentru că Rusia, ca şi Germania de după Primul Război Mondial, n-a fost considerată un partener egal de către Marile Puteri. Concomitent cu vorbăria despre parteneriat, Occidentul, America îndeosebi, au continuat Războiul secret cu Rusia.

Fostele țări socialiste au intrat în sfera de influenţă a Occidentului.
NATO – Alianță militară creată pentru a face față Tratatului de la Varșovia – nu numai că nu s-a desființat, cum ar fi fost normal după încheierea Războiului Rece, dar mai mult s-a apropiat pas cu pas de granițele Rusiei.

Ca și în cazul Germaniei dintre Războaie, Occidentul a continuat să considere Rusia drept o putere căzută la pământ.
O țară care, asemenea Uniunii Sovietice de pe vremea starletei Mihail Gorbaciov, era în stare să cedeze orice în competiția cu America numai să primească un sac de grâu.
Între timp însă, sub Vladimir Putin, reprezentantul forțelor din adâncuri, Rusia şi-a revenit.
Era normal să se întâmple asta, pentru că așa s-a întâmplat și cu Germania. Pusă la pământ după două războaie mondiale, Germania a redevenit o mare putere.

Revenirea economică şi militară a Rusiei a intrat în conflict cu statutul de servitoare, impus de Occident.
Criza Ucraina ivită ca urmare a unei Lovituri de stat ticluite de Occident, a fost picătura care a umplut paharul.
Rusia a reacţionat prin răpirea Crimeii şi folosirea diversiunilor de tip occidental – presă, infiltrare, presiune economico-militară.

Ipostaza militară a occidentului NATO a reacţionat printr-o întreagă desfăşurare de forţe în plan simbolic.
Au venit sancţiunile îndreptate împotriva Rusiei şi asmuţirea căţelandrilor gen România.
Semn că Occidentul nu e dispus să accepte pretenţia Rusiei de a i se dă un loc la masa numită sferele de influenţă.

Criza Ucraina, începută după tărășenia cu Maidanul, nu numai că nu s-a stins, dar mai mult s-a amplificat de la o zi la alta ajungând la tensiunea isteriei din prezent.
Nici Federaţia Rusă nu pare convinsă să dea înapoi.
Mai e nevoie de pistolul de la Saraievo?

N.B. Acest comentariu nu se vrea o judecată gen Cine are dreptate dintre cele două tabere.
Se vrea expresia neliniștii față de escaladarea tensiunii.
Cu cât crește tensiunea, cu atât e mai de așteptat focul de la Saraievo.