Ion Cristoiu: Klaus Iohannis a ajuns cu capitalul politic atât de jos încât ne întrebăm cum va conduce țara încă trei ani de acum încolo

Jurnalistul Ion Cristoiu consideră că președintele Klaus Iohannis a ajunt extrem de jos din punct de vedere al capitalului politic. De altfel, jurnalistul se întreabă, retoric cum va mai conduce țara în următorii 3 ani. Redăm, intregral editorialul publicat de Ion Cristoiu:

Se spune că Trecutul e o sumă de lecții pentru prezent. Și se înțelege prin Trecut trecutul îndepărtat. Eu cred însă că lecții pentru prezent ne poate oferi și Trecutul apropiat. Ca, de exemplu, cel de acum doi ani, când au avut loc alegerile prezidențiale. Mi s-a confirmat acesta adevăr citind sau mai degrabă recitind în vederea unei Prefețe comentariile semnate de Ionuț Cojocaru pe cristoiublog.ro, strânse între coperțile unei cărți de publicistică. Pe parcursul campaniei electorale pentru prezidențiale și după al doilea tur, Ionuț Cojocaru semnalează în mai multe rânduri o ciudățenie a acestor alegeri:
Klaus Iohannis a câştigat la scor al doilea mandat fără să facă nici un efort.

RomaniaTV

Cuplul-surpriză al momentului! Mădălina Ghenea şi Sebastian Stan, împreună! Unde şi cum au fost surprinşi cei doi

Observatornews.ro

Cum va fi vremea în luna martie. Temperaturile trec de 20 de grade la finalul săptămânii

Și mie mi-a atras atenția această ciudățenie. Am scris la vremea respectivă, într-unul din editoriale că Klaus Iohannis a câştigat alegerile dormind.
Explicația ciudățeniei?
O dă Ionuț Cojocaru în cartea sa:

„Aceste alegeri sunt așa cum și-a dorit Klaus Iohannis! Iar în turul al doilea a intrat cu cea pe care și-o dorea! Nu a depus un minim efort pentru al doilea mandat!”

Aceste alegeri au fost așa cum și-a dorit Klaus Iohannis nu datorită geniului politic al președintelui în exercițiu prin care a dat lovituri strategice înainte de campanie astfel încât aceasta să nu-i ceară nici măcar efortul de a fi prezent, ci datorită Sistemului instituțiilor de forță. Ca și în cazul alegerilor din 2014, Sistemul, ajutat din afară, prin Serviciile secrete străine active pe teritoriul României cu complicitatea SRI, a manevrat astfel încât Klaus Iohannis să aibă drept adversar în turul al doilea pe Viorica Dăncilă. S-a spus că Viorica Dăncilă a fost un contracandidat ușor pentru Klaus Iohannis, deoarece era un politician catastrofal. Nimic mai fals. Viorica Dăncilă nu era un politician catastrofal. Avea o imagine publică de politician catastrofal! O imagine creată de Sistem. Pe de o parte prin compromiterea PSD, partidul al cărei candidat urma să fie Viorica Dăncilă. Pe de alta, prin plasarea între consilierii premierului Viorica Dăncilă a unor agenți cu misiunea de a o împinge să greșească. Unul sau mai degrabă una dintre agente îi punea în față texte dinadins agramate. După care, prin contactele din presă ale agentei, dar și prin implicarea Sistemului, Viorica Dăncilă era prezentată ca o analfabetă.

De ce mi-am reamintit de campania electorală din 2019 în ultima vreme?
Pentru că în ultima vreme se văd efectele felului în care Klaus Iohannis a dobândit cel de-al doilea mandat.

Campania electorală pentru prezidențiale e peste tot în țările democratice nu numai un examen în urma căruia învinge cel mai bun, dar și o școală de luptă pentru învingător:
Campania din 2019, ca și cea din 2014, n-au fost pentru Klaus Iohannis școli ale luptei politice.

Putem vorbi de o școală doar atunci când politicianul se confruntă cu adversari reali. În campaniile prezidențiale, adversarii reali trebuie să fie contracandidații. Ce să învețe Klaus Iohannis dintr-o parodie de luptă, dintr-o luptă de fațadă în care Sistemul i-a aranjat astfel lucrurile încât adversarii erau învinși înainte de a începe campania?

Ionuț Cojocaru nota în comentariul Există învinși și învingători? de după alegeri că:

„Este pentru prima dată în istorie când președintele în exercițiu a refuzat orice dezbatere electorală!”

Eu susțin însă că nici în primul mandat Klaus Iohannis nu s-a confruntat în plan social-politic cu un adversar real. PSD-ul lui Victor Ponta a fost fezandat de Sistem – convocarea premierului la DNĂ, scoaterea din joc a lui Gabriel Oprea, curățarea de către Binomul SRI-DNA a scenei politice de orice lider politic mai acătării. Guvernul Victor Ponta n-a căzut în urma unor lovituri politice date de Klaus Iohannis, ci prin exploatarea diversionistă de către Sistem a tragediei de la Colectiv, Guvernul tehnocrat al lui Dacian Cioloș, lipsit de majoritate parlamentară, guvern al nici unui partid, n-a reprezentat o problemă pentru Klaus Iohannis. Deși PSD a câştigat alegerile din 2016, partidul n-a reprezentat o problemă pentru Klaus Iohannis. Guvernarea PSD a fost fezandată de Sistem. Klaus Iohannis n-a depus nici un efort pentru a face față unei majorități parlamentare. Imediat după alegeri a avut în față un Liviu Dragnea slab, pe care l-a îngenuncheat prin refuzul fără nici o explicație al a premierului propus de ditamai majoritatea parlamentară.

Sunt în istorie personaje care au condus țări, imperii, deși întruchipau mediocritatea!
Au avut noroc!
Istoria nu le-a scos în cale adversari puternici.

Klaus Iohannis lăsa impresia că va avea un destin asemănător.
A venit însă Ploaia de la Waterloo!
Pandemia.
Pandemia i-a spulberat Planul de alegeri anticipate.
Pandemia i-a spulberat Planul de a avea un Guvern în jurul PNL după alegerile parlamentare din 2020.

Sistemul poate orice când e vorba de oameni.
Sistemul e neputincios când e vorba de Viață.
Viața nu poate fi învinsă de nici un Sistem din lume.
Și astfel Klaus Iohannis s-a trezit după alegerile din 2020 cu bătăi de cap pe care nu le avusese timp de șase ani și cărora Sistemul nu le putea găsi leacul.

S-a încropit o Coaliție de Hăis-Cea, din start contra Naturii, deoarece USRPLUS a primit cu mult peste cât i se cuvenea.
Ludovic Orban și-a putut permite să demisioneze din funcția de premier și s-o păstreze pe cea de președinte de partid.

Ocupat cu bătaia de cap numită formarea cât mai repede a Coaliției de Guvernare, Klaus Iohannis n-a fost atent la Ludovic Orban.
Trebuia să-l execute rapid, după alegeri, pentru rezultatul catastrofal al PNL.
Și-a dat seama de forța acestuia abia când Ludovic Orban a programat o campanie întinsă pe jumătate de an.
O campanie care s-a transformat rapid într-una anti-Iohannis.

Confruntarea cu Ludovic Orba era fără ieșire.
Dacă Ludovic Orban ajungea președintele PNL, Klaus Iohannis devenea cu trei ani înainte de finele mandatului un pensionar. Ludovic Orban devenea un premier și prin asta cel mai puternic om din România.
Pe Klaus Iohannis îl aștepta soarta lui Ion Iliescu din al doilea mandat. Cu singura deosebire că Ion Iliescu a decis el ca puterea să revină premierului Adrian Năstase.
Puterea ca premier.
Puterea ca președinte al PSDR.

Pentru a evita pensionarea anticipată, Klaus Iohannis a pariat pe Florin Cîțu. Singurul candidat care, premier fiind, putea să-l înfrângă pe Ludovic Orban.
Florin Cîțu e însă un politician mediocru. Campania pentru șefia PNL l-a întărit pe Ludovic Orban prin comparație cu dezastrul Florin Cîțu.
Klaus Iohannis n-a putut da înapoi.
A mers cu Florin Cîțu până în pânzele albe.
Fără a avea pregătirea de luptă pe care i-ar fi dat-o o campanie prezidențială reală.

Din greșeală în greșeală Klaus Iohannis a ajuns într-o situație pe care nici un președinte postdecembrist n-a avut-o:
Să fie huiduit (cam asta au fost strigătele Orban, Orban!) la Congresul propriului partid.

Ludovic Orban a continuat și continuă să-l atace.
Liderii USRPLUS îl atacă.
AUR îl contestă în stradă.
Presa care-l scărpina zilnic îl înjură acum mai rău decât îl înjura pe Traian Băsescu după terminarea mandatului.
Pandemia e scăpată de sub control.
Și mai vine și Moțiunea de cenzură.

Declarația sa despre Statul eșuat amintește de cea a lui Emil Constantinescu despre cum l-au învins securiștii.
Da, dar Emil Constantinescu a făcut această declarație în ultimul an de mandat.
O Declarație însoțită de anunțul că nu mai candidează pentru un al doilea mandat.
A mai stat câteva luni la Cotroceni.

Klaus Iohannis mai are trei ani de mandat.
Spre deosebire de Emil Constantinescu el trebuie să mai stea încă trei ani la Cotroceni.

Cum va rezista, oare?
E o întrebare dramatică nu atât pentru el, cât pentru țară.

România are nevoie în următorii trei ani de un președinte cu un important capital politic.
Vor fi momente – sunt sigur – când președintele va trebui să intervină pentru a convinge Poporul că trebuie să accepte măsuri nepopulare.

Cum s-o facă un președinte ajuns la nivelul cel mai de jos al simpatiei populare?
Există două posibilități:
Sau se retrage de pe acum de la Președinție, lăsând locul unui nou președinte, care va beneficia din start de un capital politic însemnat.
Sau ia măsuri drastice (una dintre ele rămâne renunțarea la Florin Cîțu ca premier) pentru a reveni în sondaje.
E însă Klaus Iohannis capabil de astfel de măsuri?