1. Scrie Arghezi într-o tabletă din “Adevărul”, 16 noiembrie 1946:
„O vorbă franceză spune că nimeni nu e om mare pentru sluga lui. Valetul, aducîndu-i stăpînului papucii, apa caldă, numărîndu-i ciorapii şi cum le zice izmenele pentru spălătoreasă şi uitîndu-se în fundul lor, are motive să fie decepţionat. Prestigiul se chirceşte şi se face meschin”.
Adevăr valabil nu numai pentru valeții valeți, dar și pentru valeții din politică.
2. Lecția numită Mareșalul Antonescu:
„[25 februarie 1943] – Scrisoarea scriitorului I. Al. Brătescu-Voinești, membru al Academiei Române, către Ion Antonescu
Domnule Mareșal,
Te rog, te conjur, dă-mi autorizația să public acest articol pe care îl socotesc foarte necesar, pentru spulberarea ticăloșiei ce se comite, punîndu-se în circulație zvonuri perfide privitoare la sănătatea dumitale.
Cele mai distinse sentimente.
Brătescu-Voinești
25/II 1943”
Răspunsul Mareșalului
„Iubite și Stimate Domnule Brătescu,
Să mă ierți dacă am să te rog să renunți la publicarea articolului D-tale:
1. Fiindcă este mai bine ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socotești viu cînd ești mort.
2. Nu e momentul să fac public nici o declarație politică. Generalul Pantazi ca exponent al Armatei a spus clar și răspicat ce avem datoria să facem [după eșecul de la Stalingrad] și ce ne impune un sentiment elementar de onoare.
Cînd intri în război pentru drepturile sfinte ale Neamului cu gîndul, iartă-mi expresia neacademică, să tragi chiulul, îți bați joc nu numai de tine, ci și de morții și de istoria noastră care trebuie să rămînă nepătată.
Am încredere în judecata acestei istorii pentru acțiunea mea de astăzi.
3. Nu vreau să atac public pe nimeni.
Am luptat pentru înfrățire. Stau și astăzi și voi sta oricare ar fi neînțelegerea altora pe această linie.
Primește te rog o amicală și cordială strîngere de mînă.
Mareșal Antonescu”
(ANIC, fond PCM – CM, dosar 103/1043, f. 10, 13-14). Gh. Buzatu, Stelea Cheptea, Marusia Cîrstea, Corneliu M. Lungu, Pace și Război (1940-1944) Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu (Comentarii, Anexe, Cronologie, vol. II: Succese și eșecuri (1.I.1942-30.VI.1943), Ediția a II-a, revăzută și adăugită, editori, Tipo Moldova, 2011.
De reținut formula genială:
„Fiindcă este mai bine ca adversarii să te socotească mai bine mort decît viu, decît să te socotești viu cînd ești mort.”
3. Sclipiri chiar dacă rare în volumul IX al Operelor lui Nae Ionescu:
Despre o afacere a prefectului liberal Osianu de Sălaj publicistul notează în comentariul Record… din Cuvîntul 5 mai 1928:
„Din nefericire, noua moșie a d-lui prefect e o biată bucată de pămînt sterp, numai prund și curmătură. Asta ar fi o nefericire cel mult pentru un muritor de rînd. Nu și pentru eroul nostru, care e o dată Osianu, a doua oară prefect, și a treia oară liberal.”
editorial publicat de Ion Cristoiu pe propriul blog.