Ion Cristoiu: Mihai Antonescu, un geniu al Propagandei antisovietice?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Datele de Istorie spun:
Mihai Antonescu, născut în comuna Nucet, pe 8 noiembrie 1904, mort la 1 iunie 1946, împușcat în Valea Piersicilor, Jilava, a fost între anii 1941-1944, ministru al Propagandei Naționale, ministru al Afacerilor Străine, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și, în absența Mareșalului Ion Antonescu, președinte ad-interim al Consiliului de Miniștri.

Atît Mioara Anton, în Propagandă şi război (Editura Tritonic, 2007), cît şi Călin Hentea, în Enciclopedia propagandei româneşti (Editura Adevărul, 2012), văd în Mihai Antonescu pe unul dintre cei mai însemnaţi propagandişti din Istoria României.

Călin Hentea nu şovăie să proclame:

„Nici o istorie a propagandei româneşti nu poate fi scrisă fără menţionarea contribuţiei în domeniu a lui Mihai Antonescu. Fără a avea geniul inovator al lui Goebbels, dar beneficiind de o formaţie intelectuală superioară, conexă domeniului (doctorat şi docenţă în Dreptul internaţional public), «Antonescu cel mic» a fost deopotrivă strategul şi tehnicianul român care a condus propaganda românească într-o perioadă extrem de dificilă şi riscantă în istoria statului român“.

Deşi n-o spune în cîteva rînduri, precum Călin Hentea, Mioara Anton afirmă acest adevăr consacrîndu-i o întreagă carte.
Concluziile celor două cărți mă fac să mă întreb:
De ce a fost condamnat la moarte Mihai Antonescu?

Ca să găsesc răspunsul, iau Actul de acuzare de la Proces, în volumul I din Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, ediție prefațată și îngrijită de Marcel- Dumitru Ciucă, pentru Europa Nova.
Surpriză totală!
Din cele cinci pagini dedicate Acuzării lui Mihai Antonescu, doar şase rînduri (şase!) se referă la Propagandist:

„În calitate de ministru al Propagandei, precum şi în celelalte calităţi ce avea, el a otrăvit ţara cu discursurile sale de apologiere a nazismului şi a urii şovine pe care le-a tipărit în nenumărate volume. Tot în această calitate, el subvenţionează întreaga presă fascistă din ţară, pregătind prin minciuni şi ură criminală războiul de cotropire şi jaf (vezi vol. În serviciul ţării, vezi normativul Ministerului Propagandei pentru presa subvenţionată)“.

De ce oare comuniştii nu fac caz de propagandistul Mihai Antonescu măcar la Proces, unde se caută motive pentru condamnarea la moarte?
Un prim răspuns l-ar da nota de publicitate a Documentului. S-a socotit, desigur, că masele populare, mai mult sau mai puţin alfabetizate, nu vor înţelege mare lucru dacă Acuzarea s-ar concentra pe acuzaţia de propagandist.

În al doilea rînd, Propaganda angajată de Mihai Antonescu se desfăşurase pe frontul de Est, în războiul cu sovieticii.
A-l acuza de Propagandă însemna să recunoşti eficienţa Propagandei împotriva Armatei Roșii și a mărețelor realizări din URSS.
Or, teza sovieticilor era că această propagandă n-a influenţat nici cu o boare sentimentele antigermane şi antifasciste ale marii majorităţi a soldaţilor români.
Asta nu înseamnă că Mihai Antonescu n-a fost condamnat la moarte, chiar dacă Actul de acuzare n-o spune, tocmai pentru ipostaza sa de maestru al propagandei antisovietice.

text preluat de pe cristoiublog.ro