Ion Cristoiu: Nimic nou sub soare. „Avem, categoric, o mentalitate de slugi; nu de robi liberați, ci de slugi”

Ion Cristoiu critică în termeni foarte duri actuala guvernare PNL. Jurnalistul face o paralelă dintre textul scris de către Nae Ionescu şi actuala situaţie în care se află România. Redam, integral, postarea publicată de jurnalistul lui pe blogul ioncristoiu.ro

Prin rubrica Nimic nou sub soare, pe care-mi propun s-o postez mai des decât până acum pe cristoiublog.ro, țin să aduc în prezentul nostru trecător fapte, evenimente și texte din trecut în stare a dovedi că multe dintre cele care ne uimesc azi și deseori ne revoltă nu sunt premiere. Ele au mai fost, ba chiar au mai fost arătate cu condeiul de marii noștri publiciști, dar atunci nimeni n-a ținu cont de asta, cum azi nimeni nu ține cont de ceea ce scriu Istoricii clipei.

În volumul Publicistică, 7. 1 ianuarie–30 septembrie 1930, din seria Opere, XII, din scrierile lui Nae Ionescu, scoasă de Editura Muzeului Literaturii Române, am dat peste comentariul „«Succese»”, iscălit de marele gânditor al politicii românești în Cuvântul din 28 februarie 1930. Textul abordează unul dintre cele mai dezgustătoare năravuri ale opiniei publice românești din anii interbelici, manifest azi că și cum nici n-ar fi trecut de atunci un Război mondial, un regim comunist și 30 de ani de postdecembrismȘ

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Slugărnicia față de Marile Puteri, expresie printre altele și a mentalității de slugi. De slugi, nu de robi liberați, cum zice publicistul.
Îl redau în întregime convins că Nae Ionescu, dacă ar fi trăit l-ar fi republicat azi fără să-i schimbe o virgulă.

„Este suficient ca un om politic român – la guvern! – să plece în străinătate, pentru că agențiile telegrafice – românești! – să se pună pe urma lui și pentru ca publicul – românesc! – să afle tot ce face și tot ce spune onoratul nostru domn prin țările prin care umblă.

Asta încă ar mai merge totuși. Ceea ce e însă direct jenant e faptul că ni se înfățișează ca «succese» – ale omului politic, dar și ale țării, fără îndoială – simplele vizite care se fac diverselor personalități europene. «D-l X, ministru de… cutare al României, a fost primit de d-l Y. Audiența a durat…. atâtea minute». Ura! Bravo!

Ura? De ce? Oamenii politici din străinătate sunt – mai înainte de orice – oameni civilizați. Dacă cineva vrea să-i vadă, foarte bine; spui, și te primesc. Cunosc un gazetar român care, de câte ori se duce în străinătate, nu întârzie a cerceta câţiva oameni politici însemnați. A fost și astă-vară. Și a fost primit de unii miniștri a două state străine. Ce e mai simplu și mai natural decât asta? A întrebat omul ce a crezut de nevoie, a spus ce a vrut, a luat o masă – și pe urmă a plecat la treburile lui. La scurt timp după asta, a sosit într-unul din acele orașe un ministru român. A doua zi, gazetele – adică agențiile telegrafice – jubilau la București. «D-l cutare, ministrul nostru a fost primit de d-l cutare». Asta era suficient ca d-l cutare al nostru să se plaseze ca «om politic european».

De câte ori citesc asemenea telegrame, mă întreb cât o să mai dureze spectacolul acesta. Și îmi răspund tot eu: cât va ține și țigănia noastră. Avem, categoric, o mentalitate de slugi; nu de robi liberați, ci de slugi. Suntem învățați să ne bălăcărim toată ziua în de noi; și ni se pare lucru de mare preț, dacă stăm de vorbă cu un străin de seamă. Este exact mentalitatea servitorilor, cari se simt foarte onorați de câte ori «fac vizita» la foștii lor stăpâni. «L-a primit d-l cutare!» Ei, și? M-aș întreba însă: de ce să nu-l primească? Și, pe urmă – dacă l-a primit, cu ce părere a rămas despre el? Asta uită să ne transmită agențiile telegrafice. După cum neglijează să ne transmită și rezultatele – precise, nu «de onoare»! – obținute pentru țară de pe urma acestor vizite.

Mai e însă ceva. E participarea noastră la conferințele internaționale. Vorbim și noi. De ce nu am vorbi? Suntem noi bâlbâiţi și dobitoci? Sau sunt ceilalți semizei? Nu. Ci, cu toții, oameni. Iată însă telegramele: reprezentantul nostru a obținut un strălucit succes. A fost viu felicitat etc. Felicitat! Parcă noi nu știm ce e aia! Uitați-vă cum se felicită deputații la Cameră!

… Iar în vremea asta, noi, la București, pregătim primiri triumfale respectivului, care… etc. Când o să înceteze farsă și țigănia?”