Ion Cristoiu: Noile Legi ale Siguranței naționale: Consfințirea legală a abuzurilor pînă acum ilegale

Jurnalistul Ion Cristoiu scrie în această dimineață pe propriul blog despre noul regulament al SRI. Jurnalistul este de părere că, odată cu aprobarea acestui regulament, abuzurile vor fi legale. Redăm, integral editorialul publicat de jurnalist pe propriul blog:

Presa a publicat și chiar a criticat (evident, presa independentă, tot mai redusă după formarea Marii Coaliții PSD-PNL-UDMR-Sistemul instituțiilor de forță), Proiectele de legi ale Siguranței naționale. Un nou pachet de legi ale Siguranței naționale se impune. Cele existente acum sînt demult inadecvate, puse la îndoială de dinamica realității și de noua poziție a României în sistemul internațional de alianțe. De mai multe ori în ultima vreme s-a ridicat problema elaborării și trecerii prin Parlament a Pachetului de legi ale Siguranței naționale. De fiecare dată s-a văzut că Puterea, cea care-și propusese să rezolve în fine și această problemă postdecembristă, nu dispunea de forța necesară pentru a le adopta. Fie că în Parlament deținea o majoritate fragilă, fie că Guvernul era alcătuit dintr-o Coaliție pestriță, fie că Președintele era de altă culoare politică decît Parlamentul.

Stirile PROTV

Boala cu mortalitate de aproape 15%, care se transmite prin aer. „Simptomele seamănă în primele zile cu gripa”

RomaniaTV

CÂŞTIGĂTOR MASTERCHEF 2024. S-a rupt tradiţia, cum s-a luat premiul de 75.000 de euro. Scandal uriaş cu Bontea, Dumitrescu şi Scărlătescu

Toate datele spun că actuala Putere are toate argumentele pentru a rezolva, în fine, mult nerezolvata chestiune a Legilor Siguranței Naționale. Guvernul deține în Parlament o majoritate zdrobitoare. Președintele e Șeful indiscutabila al Coaliției de triburi politice de la Putere. Sistemul sprijină și el Guvernul.

În aceste condiții, cel mai mare risc pentru Putere e de a nu ține cont de nimeni și de nimic în elaborarea și adoptarea Legilor Siguranței Naționale. Documentele apărute în presă, ajunse aici din varii interese ( nu exclud și testarea opiniei publice pentru a vedea dacă aceasta poate da peste mîna care s-a întins deja după cătușe), ne dezvăluie propuneri în stare să înghețe pe toți cei care au luat în serios teza că România e o țară democratică după decenii de rătăcire prin jungla tranziției.
Toate au drept esență tentativa de creștere inimaginabilă a puterii Serviciilor secrete.

Am studiat, plecînd de la Criza traversată de CIA în 1975, relația dintre Servicii și Societate în democrație. Și am conchis că marea problemă a democrațiilor adevărate constă în echilibrul delicat dintre nevoia Serviciilor de a avea un specific al activității ( caracterul secret, de exemplu) și nevoia democrației de a ține sub control civil instituțiile de forță, prin natura lor tentate să-și facă de cap în numele Patriei care trebuie apărată de spioni și sabotori. Legile Siguranței au fost elaborate la noi în primii ani postdecembriști. Oricît ar părea de ciudat azi, la vremea respectivă Puterea FSN-istă suferea de sindromul recunoașterii drept putere democratică atît pe plan intern, cît și pe plan extern. Și cum Serviciile, la rîndul lor, sufereau de sindromul comparării cu fosta Securitate, diabolizată la modul absolut, prezentată exclusiv ca Poliție politică, deși ea a a avut și unele note de Serviciu secret în general, Legile Siguranței de la vremea respectivă sînt un exemplu de legi democratice.

Azi, după decenii de la adoptarea lor, atmosfera e schimbată radical. Mai ales în mandatele lui Traian Băsescu Serviciile au căpătat o putere înfricoșătoare. Lipsite de orice control democratic, ele au ajuns să controleze societatea românească. În chip paradoxal, instituțiile concepute în orice democrație pentru a controla civil Serviciile Secrete sînt azi sub controlul Serviciilor secrete. Comisia de control Parlamentară nu controlează Serviciile. Ea e controlată riguros de Servicii. Toate aceste deraieri au avut loc prin manipularea abilă a Legilor Siguranței Naționale, ba chiar prin sfidarea lor mai mult sau mai puțin pe față. Existența prevederilor legale dădea posibilitate unor partide politice, unor instituții de presă sau ONG-uri să semnaleze încălcarea Legilor de către Servicii. Deși pentru Servicii, mai ales în mandatele lui Klaus Iohannis, definite prin generalizarea năravurilor de moș Teacă – secretomania, supremația comenzii asupra convingerii, primitivismul prestației – criticile privind încălcarea legii nu reprezentau o piedică în strădania de a-și face de cap, totuși era riscul ca bombănelile de pe plan intern, mai ales ale unor instituții cu puternice legături în străinătate, să dea unele dureri de cap. Regimul Klaus Iohannis are drept esență reducerea drastică a posibilităților de a avea dureri de cap în materie de minimă democrație. Prin urmare, Legile Siguranței așa cum apar ele în scurgerile din presă, dau seamă de voința Serviciilor, aprobată , dacă nu chiar încurajată de Președinte, de a consfinți legal abuzurile pînă acum ilegale.

Nu știm, nici măcar din presa care le-a publicat, în ce moment al lanțului legislativ sînt aceste propuneri. Declarațiile liderilor politici sînt voit ambigue. Ar fi fost normal ca de la nivelul premierului sau al liderilor Coaliției să se precizeze public la ce nivel al procedurilor de adoptare au ajuns aceste Legi. Marcel Ciolacu a vrut să fie abil, fără a-i reuși mare lucru în acest sens, declarînd că proiectele vor fi supuse dezbaterii în Coaliție. Și că abia după ce vor trece nu numai de votul Coaliție, dar și de adoptarea lor de către Guvern, am avea motive să ne pronunțăm critic. Prin această declarație, Marcel Ciolacu a confirmat că documentele apărute în presă nu sînt falsuri, nu sînt nici măcar simple drafturi, ci o variantă de Legi care urmează să fie supuse Coaliției.

Cine le-a făcut?
Cine le-a influențat?
Și Puterea și Serviciile refuză să răspundă. În varianta de acum Legile contrazic flagrant angajamentele asumate de Eduard Hellvig la preluarea funcției de director al SRI privind schimbarea de profunzime a SRI în relația cu societatea românească, astfel încît despărțirea de fosta Securitate să fie reală. Propunerile vizează un SRI care deține instrumentul legal pentru a fi Poliția politică a președintelui. Dacă ele sînt complet străine de viziunea noii conduceri asupra SRI, de ce refuză SRI să răspundă solicitărilor oficiale ale presei de a se pronunța asupra unor propuneri care vizează tocmai SRI? Sînt propunerile făcute chiar de SRI? Sau, dacă nu sînt făcute de SRI, ele sînt pe placul SRI?

Credința în democrație se verifică mai ales în împrejurări care favorizează încălcarea democrației. Astfel de împrejurări sînt azi în România. Puterea absolută a Coaliției de Guvernare, bunăvoința Occidentului față de un regim de a dreptul slugarnic cînd vine vorba de respectarea indicațiilor privind Războiul din Ucraina, oboseala de moarte care a lovit spiritul civic autohton, sînt toate condiții care înlesnesc tendințele dictatoriale ascunse, pînă acum de teama reacțiilor interne și externe. Tăcerea față de criticile din presă, din Opoziție și din societate civilă la adresa noilor Legi ale Siguranței naționale ne dovedește că jurămintele de credință față de democrație ale lui Klaus Iohannis, ale liderilor Coaliției, ale premierului dar mai ales ale noilor conduceri ale SRI și SIE au fost false.