Ion Cristoiu: Presa franceză scria despre nemți în 1916 așa cum scrie azi presa occidentală despre ruși

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ion Cristoiu scrie despre un fapt istoric care s-a întâmplat în 1916. La acea dată, presa din Franța scria despre nemți la modul în care presa din Occident scrie despre ruși în zilele noastre. Redăm editorialul publicat de jurnalistul Ion Cristoiu pe propriul blog:

1. Primul Război Mondial a fost marcat de confruntarea crîncenă dintre nemți și francezi. Nu numai pe cîmpul de luptă, dar și în spațiul mediatic. Jean- Yves Le Naour surprinde în volumul La Première Guerre mondiale pour les Nuls, First Editions, 2008, ce scriau francezii despre nemți sub semnul propagandei de război:

„Dacă scopul justifică mijloacele, inclusiv cele teroriste precum bombardamentul aerian al populațiilor civile sau utilizarea gazului, este pentru că războiul este gândit și vândut populațiilor civile ca o ciocnirea civilizațiilor. În această luptă până la moarte care opune Dreptul Forței, Moralul Imoralului, Civilizația Barbariei, pe scurt Binele Răului, nu poate fi armistițiu sau un acord.

Inamicul este un „altul”, și totul trebuie folosit pentru a-l distruge. Ca atare, distincția dintre populațiile civile și cele militare se estompează și logica războiului total și terorist duce la negarea umanității adversarului.

Nu este ușor să ucizi un bărbat, mai ales când acesta se uită în ochii tăi. Dimpotrivă, este mult mai simplu, mai ușor să scapi s de un vierme.
Prima condiție a unei confruntări totale constă, așadar, în îndepărtarea din dușman a oricărui aspect uman pentru a regla mai bine conturile cu el.

Din august 1914, caricatura franceză insistă asupra lipsei de gust și reținere a nemților. Germanii sînt ființe ticăloase, vorace și flămânde. Presa insistă pe vulgaritatea și grosolănia alimentară a nemților, caracteristică menită să-i apropie de specia porcină. Poulbot, de exemplu, desenează un invadator nebănuitor care înghite conținutul unei sticle sub ochii amuzați ai copiilor francezi care se bucură: «E purgativul bunicului!» Ziarul Le Matin afirmă că medicii francezi au autopsiat cadavrele combatanților germani și au găsit în stomacurile lor sfecle întregi cu frunze și bucăți de pămînt. (…)

Nemulțumiți să fie doar indivizi ticăloși și lipsiți de gust, o sub-umanitate într-un fel, nemții duc, de asemenea, războiul ca niște briganzi, acuză presa franceză. Înaintând în spatele ostaticilor care au devenit «scuturi umane», îngrijind întimzînd capcane folosind un steag alb, jefuind și incendiind toate orașele care cad în mâinile lor și violînd toate femeile.”

Nu vi se pare că sună cunoscut?
Firește că da.
Așa se scrie azi în presa occidentală despre ruși.

2. Caragiale – contemporanul nostru:

„În Senat iţele se încurcă.
Vrăjmaşii Republicii şi Republicanilor profită de ocazie şi vor să dea guvernul patriotic pe beţe.

Dar patria, domnilor! gîndiţi-vă la patrie! Cum poate trăi, cum poate fi o patrie, care are un venit de 80 milioane, fără să aibă nişte fii patrioţi, care să-i mănînce pre an de două ori pe atît?

Pentru Dumnezeu! lăsaţi deoparte urile de partid din aceste momente grave, şi mai ales lăsaţi pe patrioşii adevăraţi, cari ţin în gură fiecare cu dragoste fiiască cîte o ţîţă lăptoasă a patriei, să sugă în pace!” (I. L Caragiale „Situaţia politică”, Bobîrnacul, 11 martie 1879)

3. Descărcînd de pe bibmet.ro, Biblioteca digitală a Bucureștilor, cărți din departamentul Istoria României, remarc în viteză, deoarece atenția mi-e concentrată pe operațiunea electronică:

I. Numărul de cărți, broșuri, pagini publicate de Nicolae Iorga e uriaș. Sînt tare curios să știu dacă există undeva în România o bibliotecă exclusiv Nicolae Iorga și care să conțină tot ce a tipărit marele savant. Uriașa cantitate de tipărituri ale lui Iorga pălește însă în fața puținelor cărți capodopere ale lui A. D. Xenopol.

II. Descopăr cu acest prilej cărți despre care habar n-aveam că există. Mă gîndesc să inaugurez la Suplimentul literar-artistic al cristoiublog.ro rubrica Știați că există această carte? Printre primele consemnate s-ar cuveni să fie: „Cronologia raționată a istoriei universale prelucrată cu privire la esamenul de bacalaureat” de A. D. Xenopol, doctor în Filosofie, profesor de Istorie și Filosofie la Institutul Academic din Iași, ediția a doua, revezută și adausă, Iași, Tipo-litografia H. Glodner, 1878”. Citez din Prefață:

„Lipsa unei espuneri pe scurt a înșirării faptelor istorice nu-au părut îndestul de simțită în timpul practicei de aproape șapte ani ce am făcut-o ca profesor la Institutul academic. Pentru a îndeplini această lipsă am întreprins scrierea de față. În ea sînt expuse pe scurt faptele istorice fără nici un soiu de aprețuire critică a lor, care rămîne cu totul în voia profesorului. Am căutat cu deadinsul a da o desvoltare mai mare faptelor de cultură, care însă s-au tipărit cu litere mai mici și pot fi astfel omise într-un curs mai elementar. De asemenea s-au tipărit cu caractere mici începutul sau sfîrșitul unei perioade întrucît era de nevoie pentru a nu se întrerupe continuitatea istorică.”

Noutatea cărții e dată tocmai de această aplecare către faptele de cultură, mai precis de viață.
Iată de exemplu, rîndurile despre ivirea și dezvoltarea creștinismului:

„Corupția din lumea mare, starea socială cea miserabilă a poporului de jos, lipsa unei credinți în ceva, a unei iubiri de patrie sau de familie, întinderea filosofiilor triste a ale Stoicismului și Epicureismului în clasele de sus, a cultelor misterioase orientale în clasele de jos – toate acestea pregătesc spiritele pentru primirea unei religiuni noi. De aice întinderea cea grabnică a Creștinismului, înlesnită și prin spiritul de proselitism al vechilor Creștini (silința de a întoarce pe mulți la credință) apoi prin unitatea introdusă între popoare cu organizațiunea Romană și limba latină și elenă răspîndite pretutindeni.”