Actualitate

Ion Cristoiu: Un cîștigător deja știut al campaniei din PNL: Democrația postdecembristă

Publicat: 25 sept. 2021
ALT=
Jurnalistul Ion Cristoiu

Sîmbătă, 25 septembrie 2021, se desfășoară la Romexpo Congresul PNL de alegere a președintelui PNL. S-au înscris în cursă și au rămas doi candidați: Ludovic Orban, președintele în exercițiu al Partidului, care vrea să obțină un al doilea mandat, și Florin Cîțu, premierul României, lansat în bătălie pe 30 mai 2021 spre surprinderea multora și spre stupefacția lui Ludovic Orban.

Surprinderea multora și stupefacția lui Ludovic Orban au o explicație rațională:
PNL e partid de guvernămînt, partidul numărul unu al Coaliției de Centru Dreapta. Deși alegerile parlamentare din decembrie 2020 au fost un eșec pentru PNL-ul condus de Ludovic Orban, nimeni din partid nu i-a reproșat public președintelui PNL c-a ratat victoria și, evident, nimeni nu i-a cerut demisia. Chiar și Klaus Iohannis, deși conștient de eșec, pus pe seama lui Ludovic Orban, a susținut că scrutinul a fost o victorie pentru PNL. În aceste condiții, Ludovic Orban, în chip firesc, s-a fălit cu noul succes al președinției sale. Adăugat de el venirii la putere a PNL în 2019 prin căderea Guvernului PSD (cădere produsă exclusiv de Sistemul instituțiilor de forță, condus de Klaus Iohannis, și nu de abilitățile lui Ludovic Orban), victoria zdrobitoare a lui Klaus Iohannis la prezidențiale (și aceasta rod exclusiv al Sistemului), așa-zisul succes la parlamentare i-a dat temeiul pentru a-și depune candidatura la șefia PNL convins că realegerea la Congres va fi o simplă formalitate.

Lansarea lui Florin Cîțu l-a descumpănit pe Ludovic Orban. După o perioadă în care a tratat de sus această candidatură, lăudînd-o ca semn al democrației din PNL și angajîndu-se că va fi o competiție sub semnul polemicii cordiale, Ludovic Orban și-a dat seama că înscrierea lui Florin Cîțu în cursă e rezultatul unui complot de răsturnare a sa din fruntea PNL prin intermediul Congresului. La puțin timp de la lansarea lui Florin Cîțu am scris că asistăm la al treilea puci de debarcare a lui Ludovic Orban, acum sub înfățișarea unor alegeri interne în PNL. Ludovic Orban și-a dat și el seama că nu e vorba de alegerea unuia dintre cei doi candidați, ci de nealegerea lui, Ludovic Orban, la Congres. Florin Cîțu nu fusese o opțiune întîmplătoare a Grupării reformiste. Premier al României, Florin Cîțu beneficia de toate avantajele celui aflat la putere într-o competiție electorală cu cineva care nu e la Putere. Mult mai important, Ludovic Orban a dibuit că în spatele înscrierii lui Florin Cîțu se află Klaus Iohannis, care nu-l mai voia pe el, Ludovic Orban, în fruntea PNL.

Pentru un altul decît Ludovic Orban aceste date ar fi fost suficiente pentru a renunța la campanie sau măcar pentru a nu o lua în serios, încercînd să-și aranjeze păstrarea funcției de președinte al Camerei Deputaților și după Congres. Pe Ludovic Orban descoperirea complotului condus de Klaus Iohannis nu l-a descurajat, ci, dimpotrivă, l-a întărîtat. Motivele psihologice sînt simple.

Ludovic Orban e președinte al PNL din 2017. Cu un partid aflat la putere, și nu oricum, ci vioara întîi, Ludovic Orban și-a concentrat întreaga personalitate pe credința că nimeni altul nu poate fi președinte al PNL. În postdecembrism, de regulă, președintele în exercițiu al unui partid a pierdut alegerile interne după căderea partidului în Opoziție. Dacă nu demisiona în chip automat (lucru rar în politica românească), adversarii convocau un Congres extraordinar dedicat în exclusivitate eșecului.

În cazul PNL, Congresul n-a fost convocat după alegeri. A rămas să fie ținut la termen.
Considerat normal (inclusiv de adversarii lui Ludovic Orban), Congresul din 25 septembrie 2021 se schița drept un Congres de realegere indiscutabilă a președintelui în exercițiu. Cum să cedeze Ludovic Orban ceva considerat din start un drept al lui, cel de a conduce PNL încă cinci ani?

Un alt motiv de întărîtare l-a constituit candidatul Florin Cîțu.
Florin Cîțu a fost promovat în diferite funcții de Ludovic Orban. Nu pentru competență, ci pentru mediocritatea politică. Ludovic Orban va fi văzut în Florin Cîțu un tehnocrat. Nu cred să fi văzut în Florin Cîțu un om politic și mai ales unul capabil să-l concureze la șefia PNL. Erau toate motivele ca Ludovic Orban să-l considere pe Florin Cîțu în competiția pentru șefia PNL prostul clasei. El, Ludovic Orban, era în partid de 30 de ani, în timp ce Florin Cîțu doar de cîțiva. El, Ludovic Orban, se știa cu fiecare membru mai acătării. Florin Cîțu nu se știa nici măcar cu liderii de filiale. Față de el, Ludovic Orban, premierul era un corp străin în partid. Nu în ultimul rînd, susținerea lui Florin Cîțu de către Gruparea care a pus la cale două puciuri împotriva sa l-a îndîrjit pe Ludovic Orban. Cum adică? s-o fi întrebat el. Îmi puneți un contracandidat pe bune, mie, care aș merita să fiu reales în ovații, după o campanie triumfală!

În 31 mai 2021, postam pe Jurnalul meu video, ca exprimînd părerea mea despre lansarea lui Florin Cîțu, o secvență în care se hîrjoneau doi dulăi. În comentariul care a urmat secvenței spuneam că aceasta ar putea fi semnul video al unei rubrici dedicate confruntării din PNL între Ludovic Orban și Florin Cîțu. E vorba doar de o hîrjoană – ziceam eu. Norocul meu c-am adăugat prudent, „deocamdată”. Asta deoarece ceea ce se anunța o hîrjoană s-a transformat în scurt timp într-un veritabil război civil în PNL.

Despre campania care a durat aproape patru luni s-au scris numai lucruri rele. Războiul civil din PNL a fost comparat cu competiția fadă, mediocră, blegoasă și bălegoasă din USRPLUS, dintre Dacian Cioloș și Dan Barna. Evident, în defavoarea competiției din PNL. Eu însă sînt de altă părere. Comparînd cele două competiții, aș spune că în timp ce întrecerea din PNL a fost un Festival al Democrației, întrecerea din USRPLUS a fost un Festival al Secretomaniei.

Din 1990 am urmărit atent toate campaniile pentru șefii din partide. De departe, cea din PNL din 2021 a fost cea mai democratică.
De regulă în alte partide competiția a fost una de ochii lumii. Președintele în exercițiu a folosit Congresul pentru o realegere a sa (singur candidat) în aplauze, iar campania, cîtă a fost, ca un prilej de Cult al personalității celui care urma să fie ales. Așa s-a întîmplat cu Congresul PSD de realegere a lui Liviu Dragnea. În alte cazuri, cînd s-a schimbat președintele, răsturnarea de situație s-a petrecut doar la Congres și a fost urmarea unor conspirații prin boscheți.

Nici un partid postdecembrist n-a desfășurat timp de aproape 4 luni de zile o competiție dură între candidați, în care fiecare a folosit ceea ce am numi ticăloșiile permise în democrație: scoaterea de dosare, campanii plătite în presă, folosirea pîrghiilor guvernamentale pentru obținerea de voturi.

La o privire mai atentă, se poate susține că nici unul dintre candidați n-a trecut de hotarele democrației. Fiecare a folosit toate ticăloșiile democrației, lucru care se întîmplă în toate democrațiile consolidate, dar n-a sfidat democrația. Cel puțin vizibil, instituțiile statului n-au intervenit pentru a-l scoate din joc pe unul dintre competitori.

Caracterul autentic al competiției, prin angajarea competitorilor într-o bătălie fără milă, păstrarea unui rezultat deschis pînă în ziua votului, transformarea bătăliei interne într-o bătălie la nivel național, fac din campania pentru șefia PNL o victorie a democrației. Așa ar trebui să se desfășoare toate competițiile interne din partidele politice. S-a tot spus că această competiție a afectat, prin dezvăluirile făcute, imaginea PNL. A fost principala acuzație adusă lui Ludovic Orban de Gruparea Florin Cîțu. Dacă partidul rămîne unit după Congres, indiferent de cine va fi ales președinte, PNL iese întărit din acest Război civil. Ca toate cele spuse în campanie, lucrurile rele spuse de taberele în confruntare se vor uita. Nu se va uita însă imaginea PNL de partid viu, marcat de o competiție reală și nu mimată, un partid în care un Congres precum cel de sîmbătă devine eveniment istoric, iar campania de aproape patru luni un eveniment care a eclipsat toate evenimentele interne și internaționale din această perioadă.

Cei care critică Războiul civil din PNL, dînd exemplu de urmat bătălia cu aspect de întrecere socialistă din USRPLUS, bătălie desfășurată departe de ochii opiniei publice, sub forma unei competiții blegoase închise în bula de pe Internet, ar trebui să-și amintească grețoșenia falselor bătălii pentru șefie din alte partide postdecembriste, al căror rezultat se știa cu mult înainte de începerea bătăliei, iar Congresele de alegere nu se deosebeau cu nimic de Congresele de realegere perpetuă a lui Nicolae Ceaușescu.

Campania pentru prezidențialele din 2019 a fost o bătaie de joc la adresa națiunii de competiția simulată pentru președinție. A fost o campanie mediocră, al cărei rezultat se știa din chiar clipa cînd a început bătălia, deoarece era limpede că Sistemul i-a asigurat lui Klaus Iohannis concurentul de care avea nevoie, Viorica Dăncilă, pentru a fi reales președinte dormind.

Campania din PNL a reabilitat în România competiția pentru o șefie la nivel înalt, competiție compromisă de campania din 2019.
E un nou argument că democrația postdecembristă e marele cîștigător al Războiului civil din PNL.

Tags:




Adauga un comentariu