Una dintre marile enigme ale Evenimentelor din decembrie 1989 e drumul parcurs de Iulian Vlad în 22 decembrie 1989, ziua Căderii lui Ceaușescu. Avem azi dovezi zdrobitoare că Securitatea s-a retras prima din Inelul care apăra sediul CC. Că ea nu doar c-a deschis porțile Televiziunii, dar mai mult a invitat pe insurgenți să intre. După plecarea lui Nicolae Ceaușescu Iulian Vlad rămîne în sediu. Pînă a doua zi, spre seară, cînd e convocat imperios la MApN. Înregistrările surprind prin amabilitatea insurgenților din sediu față de șeful Securității.
Dacă ne gîndim la teza de lungă rezistență – Securitatea era urîtă de moarte în decembrie 1989 – te-ai fi așteptat ca Iulian Vlad, șeful Securității, să fie linșat cînd se află cine e.
Nu se întîmplă așa.
Iulian Vlad e primit cu deosebit respect.
Insurgenții îl consultă, ba chiar îl și numesc într-unul din guvernele care se fac în sediul CC.
Nu cumva printre primii intrați în sediu se află oamenii lui Iulian Vlad? Deși neagă , Iulian Vlad a pariat pe Dumitru Mazilu și nu pe Ion Iliescu. De ce? Pentru că Dumitru Mazilu avea un program mult mai radical anticomunist decît al lui Iulian Vlad. Putem crede că și celelalte forțe au mers pe formula văzînd și făcînd. Nu-i exclus ca Iulian Vlad să fi pariat pe Ilie Verdeț. Răceala dintre el și Ion Iliescu n-are nici o legătură cu antisecurismul lui Ion Iliescu. E vorba, cred, de lucruri pe care cei doi le știu unul despre celălalt. Iulian Vlad știa că Ion Iliescu e omul Moscovei. Naționalist antisovietic, din școala lui Nicolae Ceaușescu, Iulian Vlad pariază mai degrabă pe Occident. Oricît ar părea de ciudat , el crede că Securitatea se poate strecura într-un regim prooccidental, dar nu se poate mișca într-un regim proMoscova.
Principalul dușman al Securității dinainte de decembrie 1989 a fost Moscova și nu Washingtonul. Asta deoarece Iulian Vlad, și generalii care-l înconjurau, cunoșteau ce a însemnat colonizarea rusească sub forma internaționalismului proletar. Să nu uităm că decenii întregi România se bazase pe Occident în pregătirea unei apărări față de invazia rusească. E mai mult decît interesant că Dumitru Mazilu, ca și Ștefan Gușă, sînt categoric împotriva revenirii noastre în rîndul coloniilor rusești.
După Căderea lui Ceaușescu s-a văzut limpede că între Ion Iliescu și Iulian Vlad nu poate exista înțelegere. S-a spus că ostilitatea lui Ion Iliescu față de Iulian Vlad se întemeia pe suspiciunea activistului luminat față de Securitate. Nu cred că aceasta e explicația. Mai întîi pentru că Ion Iliescu, asemenea politicienilor de talent, e pragmatic. S-a făcut el frate cu Armata care a tras la Timișoara și la București, de ce nu s-ar fi făcut și cu Securitatea? Apoi, nu numai Ion Iliescu e suspicios față de Iulian Vlad, ci și Iulian Vlad față de Ion Iliescu. Motivul stă în ce știe Iulian Vlad despre Ion Iliescu. Și anume că-i omul rușilor. În decembrie 1989, furia antiCeaușescu a făcut ca alarmele trase de Conducător despre intervenția Moscovei să fie fără efecte asupra Poporului. A fost însă ceva trecător. De îndată ce Nicolae Ceaușescu a picat, antirusismul funciar al românilor a revenit în forță. Să nu uităm că Iulian Vlad, Ștefan Gușă, generalii din Securitate și din Armată, mai puțin cei racolați de GRU, împărtășeau suspiciunea lui Nicolae Ceaușescu față de Moscova. În toate celelalte țări din Est, URSS era o forță de ocupație. Perestroika a fost un prilej ca acestea să iasă de sub tutela Moscovei. La noi, prin echipa lui Ion Iliescu, decembrie 1989 a însemnat trecerea sub tutela Moscovei. Cum să se împace Iulian Vlad, șeful Securității, al instituției aflate în prima linie a luptei naționalismului românesc cu imperialismul rusesc, cu Ion Iliescu, cel care se înconjoară de prosovietici precum Bârlădeanu și Brucan? Dacă era vorba de o echipă diferită de cea a lui Nicolae Ceaușescu ea trebuie să aibă drept lider un comunist român naționalist față de Moscova. Acest comunist era obligat de împrejurări să fie proocidental, deoarece Occidentul ne ajutase să facem față presiunilor URSS. Putem presupune că Iulian Vlad nu rămăsese întîmplător în sediul CC. Voia să facă din sediu un centru de putere. Pariu pierdut. Puterea se afla la televiziune, la care privesc conspiratorii chiar din prima clipă.