Laboratoarele Praxis – GGT și sănătatea ficatului – informații utile pentru pacienți

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Gama-glutamiltransferaza (GGT) este o enzimă implicată în metabolismul glutationului, o substanță importantă pentru protecția celulelor împotriva stresului oxidativ. Enzima este  prezentă în mai multe țesuturi, dar concentrațiile relevante clinic provin mai ales din sistemul hepatobiliar. Când ficatul este afectat de inflamație, de acumulare de grăsime, de alcool, de obstrucția fluxului biliar sau de efectele unor medicamente, nivelul acestei enzime poate crește în sânge.

Când se recomandă testarea GGT?

Ficatul este esențial pentru organism deoarece, printre altele, produce proteine și filtrează substanțele toxice. În plus, eliberează bila, o substanță care ajută corpul să proceseze grăsimile.

Medicul poate recomanda testarea GGT dacă bănuiește că ficatul este afectat sau dacă pacientul are o boală hepatică, în special dacă este cauzată de consumul de alcool. Testarea GGT este în prezent cel mai sensibil indicator enzimatic al problemelor și bolilor hepatice. Aceste daune sunt adesea cauzate de consumul intens de alcool sau de alte substante nocive, cum ar fi drogurile sau unele medicamente.

Printre semnele și simptomele problemelor hepatice se numără: reducerea poftei de mâncare, greața sau vărsături, lipsa de energie, durerea abdominală, icter (îngălbenirea pielii) și altele.

Valori normale și variațiile acestora

Valorile normale ale GGT pot varia în funcție de vârstă și sex.  În general, valorile normale la femei variază între   5-36 U/L, iar la bărbați intre 8-61 U/L. Valorile de referință pentru GGT diferă de la un laborator la altul, în funcție de metodă, vârstă și sex.

O valoare scăzută a enzimei GGT în sânge este, în general, un indicator al unei stări bune de sănătate a ficatului și a căilor biliare. Spre deosebire de nivelurile crescute, care semnalează de obicei leziuni hepatice, un nivel redus nu este un motiv de îngrijorare.

Totuși, în cazuri particulare, poate fi asociat cu:

• Deficiențe nutriționale:Un aport insuficient de magneziu sau vitamina B6.
• Hipotiroidism:Activitate redusă a glandei tiroide.
• Sarcină timpurie:Scăderi ușoare pot apărea fiziologic în primele luni de sarcină

Rezultatul obținut trebuie interpretat în contextul clinic al pacientului. Un rezultat izolat, discret modificat, poate necesita repetarea testului și revizuirea expunerilor recente, precum alcoolul sau medicamentele.

În schimb, un rezultat mult crescut, asociat cu fosfatază alcalină crescută, bilirubină modificată sau simptome sugestive, ridică suspiciunea unei colestaze, a unei obstrucții biliare ori a unei boli hepatice active.

GGT este adesea utilizat împreună cu alte teste pentru a evalua funcția hepatică, cum ar fi ALP (fosfataza alcalină), AST (aspartat aminotransferaza) si ALT (alanina aminotransferaza).

Analiza este utilă mai ales când este interpretată împreună cu fosfataza alcalină.

• Dacă ambele sunt crescute, sursa este cel mai probabil hepatică sau biliară.
• Dacă fosfataza alcalină este mare, dar GGT rămâne normal, medicul ia în calcul o cauză osoasă.

Cauze frecvente ale GGT crescut

• Bolile hepatice și biliare:  ficatul grasasociat cu exces ponderal, diabet zaharat sau dislipidemie, hepatitele, colestaza, litiaza biliară cu obstrucție, inflamațiile căilor biliare și ciroza.
• GGT poate crește și în afecțiuni în care transaminazele nu sunt foarte mari, dar fluxul biliar este perturbat, ceea ce explică de ce analiza este utilă în tiparul colestatic al probelor hepatice.
• Alcoolul este o altă cauză importantă. Un gama-GT crescut poate apărea la persoanele cu consum cronic sau consum excesiv de alcool, însă analiza nu este specifică exclusiv pentru această situație.
• De asemenea, fumatul poate crește nivelul de GGT și fosfatază alcalină.
• Nivelul poate fi influențat și de unele medicamente, cum sunt anumite antiepileptice, paracetamolul în anumite contexte, dar și de suplimente sau produse din plante cu potențial hepatotoxic.
• Pe lista cauzelor mai intră și insuficiența cardiacă, pancreatita, unele tulburări metabolice și, mai rar, alte boli sistemice. Totuși, în practică, cele mai frecvente explicații pentru GGT mărit rămân ficatul gras metabolic, alcoolul, colestaza și efectele medicamentoase.

Monitorizarea GGT în cadrul Laboratorului Praxis

În cadrul Laboratorului PRAXIS, pacienții își pot monitoriza valorile GGT, prin analize de laborator efectuate cu aparatură modernă și tehnologii performante, care contribuie la obținerea unor rezultate precise și rapide.

Determinarea activității GGT utilizează o metodă cinetică colorimetrică optimizată, validată de Federația Internațională de Chimie Clinică. Enzima catalizează transferul grupării glutamil de pe un donor sintetic pe un acceptor peptidic (glicilglicină).

În urma acestei reacții de clivare, se eliberează compusul de densitate optică crescută 5-amino-2 nitrobenzoat. Generarea acestui produs determină o intensificare progresivă a culorii galbene în mediul de reacție. Viteza de acumulare a culorii este direct proporțională cu concentrația catalitică a GGT active din probă și se cuantifică prin monitorizarea absorbanței la intervale de timp prestabilite.

Un rezultat modificat al GGt nu înseamnă automat existența unei boli hepatice. Valorile acestei enzime pot fi influențate de numeroși factori, inclusiv consumul de alcool, anumite medicamente sau afecțiuni metabolice frecvente. De aceea, interpretarea corectă a analizei trebuie făcută întotdeauna împreună cu celelalte teste hepatice și în contextul evaluării clinice realizate de medic.

Detectarea precoce a modificărilor  poate contribui la diagnosticarea și monitorizarea eficientă a afecțiunilor hepatice.