„Legea de nerefuzat” va fi trântită în Parlament

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Dragoș Pâslaru, ultimul ministru al Muncii, e drept, interimar, a fușărit pe ultima sută de metri un act normativ extrem de important, care ar fi trebuit elaborat în patru ani, cu ajutorul a sute de specialiști din mai multe ministere. Dar „legea de nerefuzat” a fost îngrășată în ajun. Sau, mai exact, a fost făcută praf. Ce urmează?

Nicușor Dan se mai adresează încă o dată șefilor de partide care au alcătuit coaliția politică, pentru a le cere să se solidarizeze și să determine grupurile parlamentare convocate în sesiune extraordinară să voteze această lege. Pe care el ar urma să o promulge, să o lege cu fundiță și să o trimită Uniunii Europene pentru a obține, pe ultima sută de metri, banii promiși prin mecanismul PNRR. Este o sumă importantă, de circa 700 de milioane de euro, care se acordă sub formă de premiu României dacă și numai dacă legea care reglementează veniturile din sectorul public va fi finalizată. Iar dacă închidem acest act normativ și el va avea succes la Bruxelles, atunci, timp de șase ani, nu va mai fi permisă nicio schimbare în lege decât sub sancțiunea pierderii tuturor banilor și restituirii acestora, cu penalizările aferente, către trezoreria UE. Din mai multe perspective, avem de-a face cu o provocare majoră, în special de natură politică.

După cum rezultă din aproape toate luările de poziție asumate public, în special de reprezentanții sindicatelor, dar și de oameni politici din diferite partide, „legea de nerefuzat” este făcută cu picioarele. În esență, cele mai importante familii socio-profesionale vor avea veniturile scăzute față de cele actuale, domenii vitale ale statului, sănătatea, educația, cultura, sistemul de apărare publică etc. fiind defavorizate prin noile reglementări și, în schimb, ceea ce amplifică gradul de exasperare al masei salariale, demnitarilor de toate felurile urmează să le crească veniturile într-o măsură exponențială. Acest proiect de act normativ a generat o masă critică fără precedent a reacțiilor de tot felul din rândul masei salariale din importantul sector public.

Dacă, fie și doar superficial, luăm temperatura acestor reacții, constatăm că este imposibil ca această lege să întrunească numărul necesar de voturi în Parlament și să constituie astfel și un eventual liant pentru refacerea în întregul ei a coaliției care a guvernat România, pentru crearea unei coaliții mai mici care să întrunească o majoritate relativă în Parlament, astfel încât să poată da un guvern. Dintre numeroșii oameni politici care au condus, începând din 2015, Ministerul Muncii, câțiva au dobândit o notorietate relevantă și dețin, la nivelul conducerii PSD, poziții-cheie. Toți aceștia s-au pronunțat fără echivoc împotriva acestui act normativ „de nerefuzat”, cei mai relevanți fiind Lia Olguța Vasilescu, Marius Budăi și ultimul ministru de la Muncă, Florin Manole. Aceștia au făcut praf și pulbere legea promovată și susținută de Dragoș Pâslaru. Îmi vine imposibil să îmi imaginez că, în aceste condiții, PSD se va arăta dispus să susțină în Parlament proiectul de act normativ. Al doilea partid politic parlamentar, AUR, a pus din capul locului toate tunurile pe acest simulacru de lege a salarizării. În plus, există opinii extrem de critice manifestate și în rândul parlamentarilor celorlalte partide, inclusiv al celor neafiliați.

În consecință, trebuie să ne pregătim pentru a arunca la lada de gunoi această lege, renunțând și la banii PNRR, care, dacă ar fi luați, nu ar compensa sub nicio formă prejudiciile generate de acest act normativ.

Dar, în același timp, clasa politică are obligația ca, împreună cu reprezentanții sindicatelor din toate domeniile vizate și prin consultarea reală a numeroșilor specialiști pe care îi avem, să elaboreze „de la iarbă” un nou act normativ. Pentru că de legea salarizării personalului din domeniul public este indiscutabil nevoie.