Salcia este nelipsita la sărbătoarea Floriilor. Tradiţional, salcia este dusă la biserică, este sfinţită la biserică, apoi este utilizată în gospodărie. Se pune salcie la ferestrele caselor şi la icoane. În nici un caz nu se aruncă. Salcia de Florii este mărturia vie a legăturii dintre oameni şi divinitate.
Una din aceste legende spune că, atunci când Maica Domnului, cu sufletul sfâşiat, a pornit la drum să-şi vadă fiul răstignit, a trebuit să treacă o apă curgătoare vijelioasă. Acolo, ea s-a rugat la toate plantele din jur să o ajute să treacă apa.
Nici una însă nu s-a îndurat la sufletul trist şi lacrimile Maicii Domnului, cu excepţia unei sălcii. O salcie bătrână şi încovoiată şi-a aplecat crengile deasupra apei şi a ajutat-o pe Maica Domnului să treacă pe malul celălalt. În semn de mulţumire, aceasta a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii, an de an. De atunci, crengile de salcie nu lipsesc de la sărbătoarea de Florii.
Ramurile de salcie sunt duse la biserică, unde sunt sfinţite. Aceste ramuri de salcie au puteri miraculoase. Oamenii le aşează la uşile, ferestrele şi icoanele din casa pentru protecţie şi alungarea spiritelor rele. Salcia este bună de leac pentru dureri de gât, friguri sau alte boli. De asemenea, exista obiceiul ca atunci când tuna şi fulgeră să se aprindă crenguţe de salcie pentru a alunga frica.
Salcia este utilizată de apicultorii care înconjura cu ele stupii, iar ţăranii îngropa matisorii în brazda, pentru a asigura o recoltă bogată. Matisorii se pun şi la fântâni, pentru a asigura prospeţimea apei.
Ce semnifica salcia de Florii?
Tradiţia populară românească atribuie salciei gestul de smerită aplecare în faţa Domnului Iisus Hristos, semnifica reînvierea naturii prin înflorirea salciei, a pomilor fructiferi şi a florilor, în general. Ramurile de salcie sunt un simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară şi amintesc de ramurile de finic şi de măslin cu care a fost întâmpinat Iisus în Ierusalim. Salcia invoca sentimentul de tristeţe şi de blândă mângâiere sufletească, fiind pusă în strânsă legătură cu Fecioara Maria:
“Dacă îmi cunoşti durerea
Şi voieşti să mi-o alini
Să-mi dai ramurile tale
Şi-o cununa fără spini”.
Salcia devine semnul întruchipat al durerii şi lacrimile sufletului uman măcinat de tristeţe:
“Atunci salcia miloasă
Nu s-a mai ‘naltat în susŞi-a rămas uşor plecată
Ca să-l plângă pe Iisus”.
De aici vine şi numele ei, cunoscut în tradiţia populară de ,,salcie plângătoare”. La sălcie, Maica Domnului găseşte înţelegere. Vezi versurile şi melodia de la Priceasna “Sub o salcie pletoasă”.
Ce simbolizează salcia de Florii?
De numele acestei plante (salcia) se leagă frumuseţea sărbătorii de Florii care aminteşte de intrarea lui Iisus în Ierusalim. Domnul Iisus Hristos a fost întâmpinat de mulţime cu flori şi ramuri de finic şi de măslin, dovedindu-şi ataşamentul şi dragostea faţă de El (“Osana, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”)
În Vechiul Testament, ramurile înmugurite sunt simbolul vieţii celei noi, a biruinţei vieţii asupra morţii.