Leziunile de menisc se pot agrava dacă nu sunt tratate imediat. Cum se manifestă

Prin localizarea sa și funcțiile sale în biomecanica statică și dinamică a membrelor inferioare, genunchiul devine extrem de susceptibil și expus atât la traume directe, cât și la cele indirecte, datorită insuficienței sale acoperiri cu țesuturi moi. În această zonă pot fi resimțite efectele imobilizării impuse în tratamentul anumitor afecțiuni sau traumatisme, iar leziunile de menisc se numără printre cele mai obișnuite.

Leziune menisc. Localizare și cauze

Definiția leziunilor de menisc constă în ruperea parțială sau totală a structurii fibrocartilaginoase aflată între femur și tibie, care contribuie la protecția cartilajului și la menținerea stabilității și lubrifierii adecvate a genunchiului. Această componentă cartilaginoasă, cunoscută sub numele de menisc, are rolul vital de a amortiza impactul, de a asigura stabilitatea și de a oferi o protecție eficientă genunchiului.

În genunchiul fiecărei persoane se găsesc două meniscuri distincte: meniscul lateral, având forma literei „O”, și meniscul medial, a cărui formă se aseamănă cu litera „C”. Acestea sunt conectate la tibie prin coarnele anterioare și posterioare. Meniscul medial, mai puțin flexibil comparativ cu omologul său lateral, predispune la ruperea mai frecventă a meniscului în această regiune.

Leziunile de menisc apar ca urmare a unei mișcări bruște de torsiune sau rotație a coapsei, în timp ce piciorul este fix. Fiecare dintre cele două meniscuri, atât cel intern cât și cel extern poate suferi leziuni în urma unei rotații a genunchiului în timpul efortului continuu. Aceste leziuni pot fi fie posttraumatice, fie degenerative, iar severitatea rupturii depinde de localizarea și întinderea acesteia.

Cauzele leziunilor de menisc pot fi multiple. Orice activitate care implică torsiune forțată a genunchiului, rotirea sau oprirea bruscă și întoarcerea poate conduce la apariția acestor leziuni. Acestea sunt frecvente în timpul practicării sporturilor precum fotbalul, tenisul, schiul sau rugby, unde mișcările bruște și contactul direct pot induce astfel de traumatisme.

Leziunile netraumatice apar odată cu înaintarea în vârstă, când meniscul se subțiază și devine mai fragil. Aceste rupturi degenerative pot să apară în urma unor mișcări banale, cum ar fi ridicarea de pe un scaun, în timp ce leziunile traumatice sunt asociate frecvent cu practicarea intensivă a sportului și pot rezulta din contactul direct, precum atacurile în fotbal.

Simptome și tratament

Simptomele asociate leziunilor de menisc au la bază durerea ca principală manifestare. Cu toate acestea, în multe cazuri, durerea este însoțită de anumite simptome specifice.
În cazul unei leziuni de menisc, se poate observa o limitare a mișcărilor naturale ale genunchiului, însoțită de umflare în zona afectată. Un alt simptom frecvent este senzația de blocare a genunchiului, în care pacientul întâmpină dificultăți în a-și mișca articulația. Leziunile pot genera o senzație de instabilitate la nivelul genunchiului, făcând dificilă menținerea stabilității în timpul mișcărilor.

De asemenea, leziunile de menisc pot impune o restricție asupra amplitudinii mișcărilor de flexie și extensie ale genunchiului, generând disconfort și limitând funcționalitatea normală.

În cazul rotirii sau răsucirii genunchiului, simptomele se accentuează, iar încercarea de a îndrepta complet piciorul poate deveni problematică. În activități care implică ridicarea unor obiecte mai grele, pacienții pot experimenta o senzație de pierdere a stabilității picioarelor. Uneori, apare un zgomot sau un „clic” în momentul producerii leziunii de menisc, iar mulți pacienți continuă să își desfășoare activitățile zilnice, în ciuda prezenței leziunii. Cu trecerea timpului, genunchiul devine treptat mai rigid, umflat și dureros.

Fără intervenție, există riscul ca o bucată de menisc să se desprindă și să migreze în articulație, determinând blocarea genunchiului și împiedicând realizarea unei mișcări complete de flexie/extensie. Tratamentul leziunilor de menisc depinde de dimensiunea și localizarea acestora. Zonele bogat vascularizate (zona roșie a meniscului) pot avea capacitatea de vindecare naturală sau pot fi reparate chirurgical prin artroscopie. În schimb, leziunile de menisc din zonele slab vascularizate (zona albă) nu pot beneficia de vindecare naturală sau prin sutură chirurgicală, iar tratamentul se adaptează individual, luând în considerare tipul de leziune, vârsta și nivelul de activitate al pacientului.