Lovitură de 10 miliarde de dolari pentru Ucraina! SUA profită de criza cerealelor din Europa

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Europa se pregătește pentru un sezon agricol complicat, iar războiul din Ucraina schimbă radical regulile comerțului cu cereale. În timp ce seceta a redus producția de porumb în mai multe regiuni europene și a creat nevoia unor importuri suplimentare, atacurile Rusiei asupra infrastructurii ucrainene de la Marea Neagră afectează tocmai țara care, în mod normal, ar fi trebuit să fie unul dintre principalii furnizori ai Europei.

Situația creează un paradox greu de imaginat în condiții normale: porumbul produs în Statele Unite și transportat mii de kilometri peste Atlantic ar putea ajunge, în anumite zone europene, mai ieftin decât porumbul ucrainean aflat mult mai aproape de piața comunitară.

Potrivit unei analize publicate de Politico, combinația dintre recolta slabă din anumite state europene, costurile ridicate ale transportului terestru din Ucraina și blocarea rutelor maritime transformă piața europeană într-o oportunitate importantă pentru agricultorii americani.

Seceta lasă Europa cu un deficit de milioane de tone

Problemele pornesc chiar din interiorul Uniunii Europene. Temperaturile ridicate și lipsa precipitațiilor au afectat culturile de porumb din mai multe zone ale Europei Centrale și de Vest. Producția europeană este estimată să fie cu aproximativ 10 milioane de tone mai mică, ceea ce obligă industria să apeleze într-o măsură mai mare la importuri.

Porumbul este esențial pentru sectorul zootehnic, fiind folosit pe scară largă în hrana porcilor, păsărilor și bovinelor. Orice reducere importantă a producției interne se transformă astfel rapid într-o problemă pentru producătorii de furaje și crescătorii de animale.

Pentru perioada iulie 2026 – iunie 2027, Uniunea Europeană estimează importuri de aproximativ 25 de milioane de tone de porumb, în creștere semnificativă față de cele 19,3 milioane de tone importate în precedentele 12 luni.

În mod normal, Ucraina ar fi printre principalii beneficiari ai acestei cereri.

Țara furnizează în mod obișnuit aproximativ jumătate din porumbul importat de Uniunea Europeană, potrivit reprezentanților Comisiei Europene. Însă războiul împiedică agricultorii și exportatorii ucraineni să profite de această oportunitate.

Marea Neagră, marea problemă pentru Kiev

Pentru Ucraina, principala dificultate este reprezentată de infrastructura de transport. Exporturile agricole s-au bazat în mod tradițional pe porturile de la Marea Neagră, care ofereau cea mai eficientă și mai ieftină variantă pentru transportarea unor cantități uriașe de cereale.

În ultimele săptămâni însă, atacurile rusești asupra porturilor și navelor comerciale au afectat puternic activitatea din regiunea Odesa. O parte importantă a transporturilor agricole maritime a fost practic blocată.

Consecințele ar putea fi devastatoare pentru economia ucraineană.

Dacă accesul la ruta maritimă nu poate fi restabilit, aproximativ 30 de milioane de tone de produse agricole, în valoare de peste 10 miliarde de dolari, ar putea rămâne fără o cale eficientă de export.

Ministrul ucrainean al Agriculturii, Taras Vysotskyi, avertizează că o asemenea situație ar putea reduce PIB-ul țării cu până la 5%.

Pentru o economie deja afectată sever de război, o asemenea lovitură ar fi extrem de dificil de absorbit.

Trenurile și camioanele nu pot înlocui navele

Ucraina încearcă să găsească alternative. Cerealele pot fi transportate pe calea ferată, cu ajutorul camioanelor sau prin porturile dunărene, însă aceste variante nu au capacitatea și eficiența rutelor maritime.

Problema este și mai complicată atunci când vine vorba despre cereale.

Porumbul este comercializat în volume uriașe, iar marja de profit raportată la fiecare tonă este relativ redusă. În aceste condiții, câțiva zeci de euro în plus la costul transportului pot schimba complet competitivitatea unui furnizor.

Înainte de război, aproximativ 90% dintre exporturile agricole ucrainene erau realizate pe cale maritimă. Acum, agricultorii și exportatorii sunt obligați să recurgă la rute mult mai complicate și mai costisitoare.

Potrivit estimărilor industriei agroalimentare ucrainene, redirecționarea unei tone de cereale de pe ruta maritimă către variantele terestre poate adăuga aproximativ 41 de euro la costul transportului. La volume foarte mari, costurile suplimentare se pot ridica la peste 1,1 miliarde de euro.

Porumbul american intră în avantaj

Aici apare una dintre cele mai neașteptate consecințe ale războiului. Deși Statele Unite se află la mii de kilometri de Europa, navele pot transporta cantități mari de porumb direct către porturile europene. În anumite situații, această variantă poate deveni mai ieftină decât transportarea cerealelor ucrainene pe uscat, printr-o rețea logistică aglomerată și scumpă.

Pentru cumpărătorii din Spania, Italia, Țările de Jos sau alte piețe vest-europene, diferența poate fi decisivă.

Ucraina are cerealele. Europa are nevoie de ele. Dar, în actualele condiții, problema este că Ucraina nu le poate livra la un preț competitiv.

În schimb, Statele Unite beneficiază de o recoltă consistentă și de prețuri atractive.

Datele pentru începutul actualului sezon arată deja schimbarea: porumbul american a ajuns să reprezinte peste două cincimi din importurile europene din iulie și august, depășind Ucraina.

Dacă atacurile asupra rutelor maritime ucrainene continuă, producătorii americani ar putea câștiga și mai multe contracte pe piața europeană.

O oportunitate uriașă pentru fermierii americani

Schimbarea este cu atât mai importantă pentru agricultura americană cu cât fermierii din SUA se confruntă cu propriile probleme.

Costurile pentru combustibili și îngrășăminte au crescut, iar perturbările comerciale internaționale pun presiune asupra producătorilor.

O creștere a exporturilor către Europa ar putea reprezenta însă o gură de oxigen pentru agricultorii americani.

Pentru administrația lui Donald Trump, succesul comercial ar avea și o importantă componentă politică. Președintele american a pus accent pe extinderea exporturilor agricole și pe obținerea unor avantaje comerciale pentru producătorii americani.

În cazul porumbului, însă, câștigarea pieței europene nu ar fi neapărat rezultatul direct al politicii tarifare americane.

Mai degrabă, avantajul SUA este creat de o combinație neobișnuită: seceta din Europa, recolta bună din America și războiul care a afectat rutele de export ale Ucrainei.

Fermierii europeni, prinși între două interese

Creșterea importurilor creează însă o problemă în interiorul Uniunii Europene. Pentru crescătorii de animale, porumbul mai ieftin este o veste bună. Costurile furajelor reprezintă o parte importantă din cheltuielile fermelor, iar prețurile mai mici ale cerealelor pot contribui la reducerea costurilor de producție.

Pentru agricultorii europeni care cultivă porumb, situația este exact inversă. Un aflux de cereale importate poate pune presiune pe prețurile interne și poate reduce veniturile producătorilor.

În Spania, unde porumbul este important pentru industria furajelor și pentru sectorul zootehnic, crescătorii de porci trec deja printr-o perioadă dificilă. Reprezentanții industriei spun că unele ferme ajung să își comercializeze animalele la prețuri care nu acoperă costurile de producție.

În aceste condiții, importurile suplimentare de porumb ar putea fi benefice pentru crescători. Problema este că nici măcar porumbul ucrainean nu ar fi suficient pentru a acoperi întregul deficit european.

O veche dispută revine în prim-plan

Importurile de produse agricole ucrainene reprezintă de mai mult timp o sursă de tensiune în Europa Centrală și de Est. Fermierii din țări precum Polonia, Ungaria și Slovacia s-au plâns în repetate rânduri că intrarea cerealelor ucrainene pe piețele locale exercită presiuni asupra prețurilor.

Unele dintre aceste state au introdus sau menținut restricții asupra anumitor produse agricole provenite din Ucraina.

Aceste măsuri complică însă și mai mult încercările de a transporta cerealele ucrainene către zonele din Uniunea Europeană care au cea mai mare nevoie de ele.

Reprezentanții industriei comerciale avertizează că restricțiile naționale fragmentează piața unică europeană și îngreunează circulația cerealelor.

Ucraina riscă o problemă mult mai mare decât pierderea unor contracte

Pentru Kiev, miza depășește cu mult problema porumbului. Dacă agricultorii nu își pot exporta recoltele, ei nu mai obțin banii necesari pentru a finanța următorul sezon agricol. În timp, acest mecanism poate afecta suprafețele cultivate și poate reduce și mai mult producția.

Ministrul Agriculturii estimează că până la 7 milioane de hectare de teren agricol ar putea rămâne neînsămânțate în sezonul următor dacă problemele de export persistă.

Ar fi o lovitură majoră pentru Ucraina, una dintre marile puteri agricole ale Europei.

În prezent, autoritățile de la Kiev caută soluții pentru reluarea transporturilor maritime și discută inclusiv variante diplomatice și măsuri de securitate. În paralel, Ucraina încearcă să extindă transporturile prin România, Polonia și coridoarele dunărene.

Dar niciuna dintre aceste rute alternative nu poate înlocui rapid capacitatea porturilor de la Marea Neagră.

Astfel, războiul produce un efect economic paradoxal: Europa are nevoie de cerealele Ucrainei, însă Ucraina riscă să piardă tocmai piața europeană în favoarea producătorilor americani, deoarece nu mai poate livra la costuri competitive.