Monica Macovei a primit o decizie nefavorabilă din partea Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce a contestat sancțiunile primite în urma campaniei electorale din 2014.
Judecătorii de la Strasbourg au respins cererea ca inadmisibilă, stabilind că nu este vorba despre o cauză de natură penală, așa cum a susținut fostul ministru al Justiției.
De la sancțiunile AEP la procesul de la Strasbourg
Totul a pornit în ianuarie 2015, când Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) a constatat mai multe abateri legate de finanțarea campaniei. Instituția a identificat patru încălcări ale legislației privind finanțarea partidelor și a campaniilor electorale.
Ulterior, prin două decizii emise în februarie 2015, AEP i-a aplicat Monicăi Macovei amenzi contravenționale și a dispus confiscarea unor sume și bunuri. Printre neregulile reținute s-au numărat acceptarea unor donații constând în materiale de campanie și utilizarea unui împrumut în cadrul competiției electorale.
Fostul europarlamentar a contestat măsurile în instanță. În 2016, Tribunalul București a analizat cazul și a decis să mențină o parte dintre sancțiuni, apreciind că acestea au fost aplicate legal și că faptele nu pot fi considerate lipsite de gravitate.
După epuizarea căilor interne, Monica Macovei s-a adresat CEDO în 2017, susținând că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil și principiul potrivit căruia nu poate exista pedeapsă fără o bază legală clară.
De ce a respins CEDO cererea
Judecătorii europeni au analizat dacă amenzile și confiscările impuse pot fi considerate sancțiuni „penale” în sensul Convenției. Pentru a decide, Curtea a aplicat trei criterii: încadrarea juridică în dreptul intern, natura faptei și severitatea sancțiunilor.
Concluzia a fost că, în legislația românească, abaterile constatate sunt contravenții electorale, nu infracțiuni. În plus:
- sancțiunile au fost aplicate de o autoritate administrativă, nu de un organ penal;
- dosarul a fost judecat de instanțe de contencios administrativ;
- amenzile nu puteau duce la închisoare;
- nu produceau consecințe precum înscrierea în cazierul judiciar;
- nivelul lor nu a atins pragul maxim prevăzut de lege.
În ceea ce privește confiscările dispuse, Curtea a considerat că acestea reprezintă măsuri de reglementare a dreptului de proprietate, nu pedepse de natură penală.
Pe baza acestor argumente, CEDO a decis că nu există o „acuzație în materie penală” în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, plângerea a fost declarată inadmisibilă.
Decizia închide definitiv litigiul dintre fostul ministru și statul român în această speță, confirmând validitatea sancțiunilor aplicate în urma controalelor privind finanțarea campaniei electorale.