Lumea în era digitală (I)

Era digitală a venit pe furiș, în doar câțiva ani, luându-ne prin surprindere, cu avantajele și dezavantajele ei majore.O sumedenie de cutume, profesii sau obiceiuri ale civilizației umane au dispărut, sau sunt pe cale să dispară, din cauza transformărilor fundamentale induse în societate de era digitală. De departe, cel mai important efect al erei digitale îl reprezintă circulația,aproape instantanee, a informației. Este greu de spus dacă avem de-a face cu un avantaj sau cu un dezavantaj. În egală măsură, informația este utilizată în scop științific, umanitar sau social dar și de către teroriști, psihopați sau răufăcători, de traficanții de persoane ca și de traficanții de droguri.

Suntem într-un punct de inflexiune al civilizației umane, una dintre acele răscruci ale istoriei, ale căror drumuri duc spre finalități greu de anticipat și ireversibile. Mutația profundă pe care accesul instantaneu la informație a produs-o la nivelul colectivităților umane o reprezintă schimbarea paradigmelor din relația individului cu societatea. Abia acum, dictonul ”Knowledge is power”, pe care Sir Francis Bacon l-a dăruit lumii, acum aproape șase secole, poate fi înțeles pe deplin. Informația ne face puternici și în egală măsură, independenți. Pe de altă parte, provocările cărora trebuie să le facă față statele lumii în era digitală sunt greu de estimat.

Circulația instantanee a informației aduce cu sine volatilizarea conceptului clasic de monedă națională și l-a înlocuit cu moneda virtuală, neasumată, imprevizibilă și incontrolabilă. Fluxurile de valori bănești sunt acum doar niște cifre care circulă de la un posesor la altul iar bogățiile patrimoniale ale lumii au devenit la fel de ușor de cumpărat cum erau ziarele altădată. Oricine are bani poate cumpăra orice este de vânzare. În aceste condiții, cutumele sociale clasice, care stăteau la baza societății postindustriale, adică a lumii capitaliste, au dispărut aproape cu totul.

Ne propunem să vedem, în cele ce urmează, cum anume este afectată societatea, în ansamblul ei, de era digitală. Este un demers ambițios, de care, vorba cronicarului, ”se sparie gândul” dar, dincolo de umila noastră pricepere, ne stă la îndemână imaginea acestei lumi într-o agitație frenetică, pe care trebuie doar s-o observăm și s-o descriem asemeni unui pictor care zugrăvește pe pânză un peisaj. Acolo unde ne vom poticni, n-avem nici o îndoială că cititorii, mulți, puțini, se vor pricepe să acopere petele albe ale acestui tablou cu propriile observații și constatări.