Marcel Pavel, amintiri triste din copilărie. Artistul s-a confruntat cu multe lipsuri

Marcel Pavel are multe amintiri triste din copilărie, în acea perioadă a vieții confruntându-se cu foarte multe lipsuri. Artistul susține că era foarte trist deoarece părinții nu le puteau cumpăra lui și fraților săi o pereche nouă de pantofi. Totodată, Marcel Pavel povestește cum ajunsese să facă unele comisioane pentru servitoarea vecinilor săi, care erau medici.

Marcel Pavel este un nume de seamă în muzica românească și a stârnit mereu interesul publicului nu doar prin vocea sa puternică, ci și prin viața sa personală discretă. Artistul trăiește o poveste de dragoste de peste 30 de ani cu Violeta, femeia care i-a dăruit 3 copii. Marcel Pavel este bucuros că acestora nu le-a lipsit mai nimic, deoarece el a avut o copilărie tristă.

Marcel Pavel, amintiri triste din copilărie

Îndrăgitul și cunoscutul artist Marcel Pavel a povestit, în cadrul emisiunii realizate de Cristina Șișcanu, cum arătau sărbătorile pascale pentru el și pentru frații lui. Acesta a spus că cea mai mare tristețe era atunci când părinții lor nu le puteau cumpăra o pereche nouă de pantofi. La casa de alături de ei locuia o familie de medici care aveau servitoare, iar Marcel Pavel era servitorul servitoarei medicilor.

stirilebzi.ro

Începe „Litoralul pentru toţi” în 31 mai! Tarifele încep de la 35 de lei pe...

Stirile PROTV

Un angajat al unui centru de colectare a fierului vechi din Botoșani a sunat la...

„De Paște ne înnoiam cu pantofi și când nu aveam, săream peste treaba asta, dar era o suferință. Pantofii erau o obsesie a societății atunci, o cămașă sau un costum, dar deja la costum nu se punea problema. Eram servitorii unei servitoare, o familie de medici. Stăteam lângă, aveau o vilă, noi stăteam toți amărâți acolo într-o cameră. Și luam premiu cu coroniță în fiecare an, la liceul de muzică.

Vedeau sârguința noastră, modestia pe care o aveam și dăruirea aceasta pentru artă. Fratele meu mai mare era coleg de bancă cu fiul lor și fratele meu învăța mult mai bine”, a povestit Marcel Pavel.

Marcel Pavel era servitorul servitoarei vecinilor

Acesta a mai descris și cum arăta locuința vecinilor față de casa mică în care ei locuiau, iar bucuria cea mai mare pentru el era atunci când o ajuta pe Dorica, servitoarea medicilor, să aducă sticlele cu sifoane, pentru care primea un ban sau o brioșă.

„Dorica aceasta era servitoarea lor. Aveau pe jos covoare persane, noi aveam ziare pe jos.  Citeam covoarele din picioare. Mă punea să mă spăl pe picioare înainte să intru în casă. Mă iubea tare mult doamna aceea. Acum nu știu dacă mai trăiește.

Și îmi dădea sifoanele acelea care erau foarte grele, dar ea mi le dădea mai mult ca să îmi dea bani, să mă stimuleze pe mine. 50 de metri erau până la magazinul cu sifoane. Și îmi dădea brioșe. Miroseau atât de bine că leșinam. Mama nu știa să facă brioșe, făcea scovergi. Deci eu eram servitorul servitoarei”, a mai spus Marcel Pavel.