Marius Lulea, președintele fondator AUR, susține că adoptarea euro fără o economie solidă ar amplifica dezechilibrele naționale.
Aderarea României la zona euro rămâne un obiectiv îndepărtat și extrem de riscant în absența unor reforme structurale profunde. Aceasta este concluzia unei analize realizate de Marius Lulea, președintele fondator AUR, care atrage atenția că economia națională funcționează într-un ritm complet diferit față de marile puteri europene, precum Germania, Franța sau Italia.
Conform politicianului, o eventuală decizie de renunțare la leu în stadiul actual de dezvoltare ar aduce riscuri majore pentru stabilitatea financiară a țării.
Marius Lulea, președintele fondator AUR: „Cuplarea la euro fără o convergență reală ar adânci criza economică”
În opinia reprezentantului AUR, îndeplinirea unor simple criterii statistice nu garantează succesul integrării monetare. Pentru ca o țară să reziste sub umbrela aceleiași politici monetare stabilite de Banca Centrală Europeană, este nevoie de o convergență durabilă la nivel de productivitate, competitivitate, disciplină bugetară și cultură antreprenorială.
Marius Lulea, președintele fondator AUR, subliniază că decalajele dintre România și economiile occidentale pot fi recuperate doar în timp, printr-un efort de durată care necesită profesionalizarea administrației publice și consolidarea mediului privat:
„Dacă astăzi România și-ar propune să adopte moneda euro, probabil ar avea nevoie de un interval îndelungat, poate chiar de 10–15 ani, precum și de multă voință politică și administrativă pentru a putea realiza acest obiectiv în condiții de siguranță. Pentru a utiliza aceeași monedă precum Germania, Franța sau Italia, nu este suficientă îndeplinirea unor criterii statistice. Este necesar ca economia să prezinte un grad ridicat și durabil de convergență.”
Totodată, acesta explică faptul că aplicarea unei politicii monetare unice pe economii aflate în stadii complet diferite de maturitate este o greșeală tactică.
„«Rotițele» economiei României se învârt într-un ritm diferit de cele ale Germaniei. Cuplarea lor prin aceeași monedă, înainte de realizarea unei convergențe reale, ar însemna aplicarea aceleiași politici monetare unor economii aflate în stadii diferite de dezvoltare. În lipsa pregătirii necesare, o asemenea decizie ar putea amplifica dezechilibrele existente”, a punctat Marius Lulea.
Flexibilitatea leului versus disciplina strictă a monedei unice
Analiza publicată de liderul AUR scoate în evidență și rolul pe care moneda națională îl joacă în momentele de criză bugetară. În timp ce moneda euro elimină riscurile valutare și scade costurile de tranzacționare în comerțul extern, leul oferă statului român un amortizor esențial împotriva șocurilor economice.
Marius Lulea descrie mecanismul indirect prin care rețeaua bancară și Banca Națională a României sprijină finanțarea deficitelor publice, permițând statului să evite blocajele majore în acoperirea cheltuielilor curente, cum ar fi pensiile sau salariile din sectorul bugetar. În cazul adoptării euro, un astfel de supapă de siguranță ar dispărea definitiv.
„După adoptarea euro, acest mecanism nu mai funcționează în aceeași manieră. România nu ar mai avea propria politică monetară și nici posibilitatea de a utiliza cursul de schimb ca mecanism de ajustare. Dacă investitorii și-ar pierde încrederea și nu ar mai finanța datoria publică, ajustarea ar trebui realizată prin reducerea cheltuielilor, creșterea veniturilor bugetare, reforme structurale sau prin apelarea la mecanisme europene de sprijin”, explică Lulea.
„Întrebarea reală este dacă sistemul politic este capabil să se transforme”
În încheierea analizei sale, fondatorul AUR arată că problema principală a României nu este moneda unică în sine, ci incapacitatea clasei politice de a gestiona responsabil banul public și de a opri risipa bugetară.
Marius Lulea, președintele fondator AUR, concluzionează că leul trebuie folosit în această perioadă de tranziție ca un instrument de dezvoltare și modernizare, nu ca o scuză pentru perpetuarea populismului:
„Discuția nu este, în esență, despre alegerea dintre leu și euro. Întrebarea reală este dacă sistemul politic, administrativ și financiar-bancar din România este capabil să se transforme în următorii ani și dacă putem construi o economie suficient de competitivă pentru a funcționa fără dificultăți în interiorul zonei euro. În opinia mea, răspunsul este că România nu este încă pregătită.”