Am impresia că în Rusia are loc nu atât un puci al liderilor formațiunii paramilitare Wagner, cât un fel de „marș asupra Romei” (cea de a treia), declanșat de liderul „wagnerian”, combinat cu o „noapte a cuțitelor lungi” prin care statul oficial încearcă să folosească rebeliunea pentru a pune capăt la timp potrivit competiției dintre puterea statală și cea trupelor de mercenari periculos împinse de succesele participării la războiul din Ucraina, spre formularea de pretenții politice.
Indiferent dacă precipitarea confruntării a fost calculată sau întâmplătoare, ceea ce s-a dovedit până în acest moment este că: 1. Președintele Putin nu este contestat personal de nimeni, cu toții tratându-l ca pe arbitrul suprem, căruia îi sunt recunoscute puteri integrale; 2. alternativa la conducerea Președintelui Putin este doar una radical anti-occidentală, irațională și imprevizibilă. Aceste evidențe contrazic calculele Occidentului euro-atlantic și ar trebui să îl determine a-și revizui rapid agenda referitoare la confruntarea cu Rusia.
Pe de altă parte, vestea bună pentru amintitul Occident ar fi aceea că Președintele Putin este decis să nu lase mercenarii Wagner, cuprinși de mania grandorii ienicerești, a se transforma într-un alt SA, iar pe Prigojin într-un alt Ernst Röhm.
Faptul că ambele părți au acceptat, practic, ca reglarea conturilor să aibă loc acum, echipa Președintelui rus ajungând la concluzia că se poate dispensa de ajutorul trupelor conduse de Prigojin, iar acesta simțindu-se obligat să apeleze la o rebeliune armată pentru a-și negocia ieșirea din scenă, sugerează că mult trâmbițata contraofensivă ucraineană nu constituie o presiune suficientă pentru a determina amânarea unor asemenea lupte intestine rusești. De aici concluzia că, pe fondul terminării contraofensivei amintite, simultan cu aducerea la ordine a unităților paramilitare Wagner, puterile regionale și globale interesate ar putea fi determinate să treacă la negocieri în căutarea de soluții politice.
În orice caz, din ceea ce se vede, dacă o întâmplare nu va face ca situația creată în Rusia de rebeliunea trupelor Wagner să scape de sub controlul actualei conduceri, poziția acesteia, și în special a Președintelui Putin, atât pe plan intern cât și pe plan extern, se va întări, în timp ce speranțele ucrainene (și occidentale) vizând o victorie decisivă obținută pe câmpul de luptă se vor nărui. Sunt argumente în plus pentru ca tabăra euro-atlantică să caute a opri războiul de îndată.