Tocmai mă pregătesc să înregistrez o premieră absolută. Este prima dată când, într-o singură analiză de tip editorial, mă refer simultan la patru evenimente, toate senzaționale, petrecute în locuri diferite ale lumii și în condițiile în care numai trei dintre acestea au un numitor comun. Este o anchetă de mari proporții, declanșată la Londra de Înalta Curte a Angliei. Sunt anchete la Kiev, făcute de NABU, DNA-ul lor, împotriva unor personaje importante din anturajul apropiat al lui Volodimir Zelenski. S-a declanșat, tot legat de marea corupție, și o megaanchetă la București, în care, pentru moment, ministrul Apărării este doar martor. Iar la Washington, Viktor Orbán a dat lovitura. Să încercăm să facem legăturile necesare între cele patru evenimente concomitente.
În urmă cu câteva zile, am mizat pe faptul că, așa cum l-am perceput pe Donald Trump, acesta urma să reacționeze dur legat de solicitarea în forță a lui Viktor Orbán, adresată liderului american, ca acesta să renunțe la prevederile decretului care interzice cu desăvârșire statelor europene, și în special statelor NATO, importul de produse petroliere rusești. M-am înșelat. La greu. Mă așteptam ca Donald Trump să respingă în forță și eventual violent demersul liderului de la Budapesta. Nu s-a mai întâmplat până în prezent ca cineva, la un interval de doar câteva zile, să dea peste cap un plan atât de important, bătut practic în cuie de Donald Trump.
În mod absolut spectaculos însă, Viktor Orbán a avut câștig de cauză. Liderul de la Casa Albă a acceptat o excepție în cazul Ungariei, e drept, pentru un timp limitat, pornind de la faptul că Ungaria este dezavantajată față de alte state europene, în sensul că nu are ieșire la mare. Este o eroare. Guvernul de la Budapesta a reușit să achiziționeze un port în Grecia, cu instalațiile aferente, prin intermediul căruia își poate face bine-mersi aprovizionarea cu petrol și gaze non-rusești. În plus — și asta este cu adevărat senzațional — Viktor Orbán a obținut garanții financiare importante din partea Washingtonului, care probabil vor ajuta Ungaria să depășească cu brio criza economică pe care o traversează, iar pe Viktor Orbán să mai câștige un nou mandat guvernamental prin intermediul Fidesz.
După cum se poate lesne observa în cazul Ungariei, cel puțin legat de acest eveniment, problema corupției financiare nu se pune. Poate însă ar trebui luată în calcul corupția politică, pentru că Ungaria a continuat să întrețină relații financiare periculos de apropiate cu Federația Rusă și relații personale suspect de cordiale cu Vladimir Putin.
Și acum încerc, în ritm accelerat, să prezint cele trei bombe de la Kiev, de la București și de la Londra. În toate cele trei cazuri este vorba de corupție la cel mai înalt nivel. Numitorul comun — ceea ce este extrem de grav — este corupția legată de înarmare în general și de susținerea acordată Ucrainei în special. Direcția Națională Anticorupție din România a început, în forță, să cerceteze un presupus grup criminal organizat, la vârful căruia nu ar fi exclus să se afle însuși ministrul Apărării, useristul Ionuț Moșteanu. Acesta zice de zor că nu fură, dar a cam fost fotografiat cu rața în gură. În sensul că există o tentativă, poate nefinalizată — cum spune el — de a i se da o mită de zece milioane de euro pentru un contract de înarmare care ar fi urmat să fie semnat de Romtehnica din Kazahstan, echipamentele militare urmând să fie vopsite și livrate Ucrainei, probabil cu știința celor sus-puși de la Kiev. În această afacere este implicat și cercetat penal Marius Isăilă, fost senator PSD, deja condamnat în urmă cu câțiva ani pentru corupție, iar fostul șef al Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu, care figurează și el ca martor, este implicat la rândul său pentru că ar fi intermediat între Moșteanu și Isăilă, dar pretinzând că, de fapt, nu îl cunoaște pe cel de-al doilea.
Tot la început de drum este și o anchetă fulminantă desfășurată la Kiev de omologii DNA-ului românesc. Persoanele vizate sunt cei mai apropiați prieteni și foști parteneri de afaceri ai lui Volodimir Zelenski. Iar ceea ce este cel mai grav este că prezumtivele fapte de corupție, în valoare de multe milioane de euro, sunt legate, în cea mai mare parte, de furnizarea de armament, precum și de importul de energie al Ucrainei.
Iar bomba bombelor explodează tot în aceste zile la Londra, unde Înalta Curte a Angliei a declanșat anchete la sânge împotriva proprietarilor ucraineni cu puternice legături la Moscova, pentru o fraudă de trei miliarde. În paranteză fie spus, și complicii, desigur prezumtivi, ai lui Zelenski de la Kiev au fugit tot la Londra, urmând ca ancheta de acolo să se extindă și împotriva lor.
Nu-i așa că aceste ultime patru evenimente creează senzația că trăim într-o lume care a înnebunit, care a luat-o razna și care pune în pericol zeci și zeci de milioane de cetățeni?