Babetele cele hâtre încep rubricuța de astăzi cu o chestiuță adresată taman sinatorului Arăgăzel Pompa, cel care se visează de o vreme încoace pe cai mari de numa-numa. Babetele vor numai să-i transmită un mic mesaj lui Arăgăzel. Cică, într-o dimineață, unui om, săracul, i-a murit o rață. Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat, când văzu’ că-i moartă cu adevărat. Dar, la scurtă vreme, în aceeași lună, i-a murit și soacra – tot de moarte bună.
Acuma, că am terminat cu versurile lui Topîrceanu, babetele îi mai zic lui Arăgăzel și morala: să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie: după întristare, vine bucurie. Cam asta e treaba, Arăgăzele, trebuie să cam ții minte astea, ca totul să fie bine, ca să nu fie rău. Acuma, depinde de matale dacă înțelegi treaba asta. Dar, mai întâi, ar trebui să te lași de combinațiile alea eronate pe care le faci în ultima vreme de le-ai uitat șirul!