În orar, TIC apare atât la școlile din oraș, cât și la școlile din satele mai puțin dezvoltate. În realitate, însă, experiența elevilor poate fi foarte diferită. În timp ce unii copii lucrează individual la calculator și exersează în timpul orei, alții ajung să împartă un singur dispozitiv cu colegii, să facă mai multă teorie sau chiar să nu aibă un profesor pregătit pentru materia predată.
Nu toate școlile au suficiente calculatoare. Accesul la calculator poate influența competențele digitale.
Ora de TIC este diferită pentru elevii din școlile de la sat
În orarul elevilor, TIC-ul poate arăta la fel, indiferent dacă școala se află în centrul orașului sau într-un sat aflat la zeci de kilometri distanță.
Pe hârtie, copiii au aceeași materie și ar trebui să dobândească aceleași competențe digitale. În realitate, accesul la calculatoare, internet și laboratoare funcționale poate face ca experiența de la ora de TIC să fie radical diferită.
Pentru un elev de la oraș, ora poate însemna lucru individual la calculator, exerciții practice și familiarizarea cu programe și aplicații. Pentru un copil din mediul rural, în schimb, există situații în care calculatorul rămâne mai degrabă un concept despre care învață decât un instrument pe care îl folosește efectiv la școală.
Tehnologia informației și a comunicațiilor ar trebui să fie una dintre materiile care îi pregătesc pe elevi pentru o societate în care competențele digitale au devenit aproape indispensabile.
Problema apare atunci când între ceea ce este trecut în orar și ceea ce se poate face efectiv la clasă există o diferență.
O școală dintr-un oraș poate avea un laborator de informatică dotat cu suficiente calculatoare pentru ca elevii să lucreze individual sau în perechi. Profesorul poate proiecta exercițiile pe tablă, iar copiii pot repeta imediat ceea ce au văzut.
Într-o școală rurală, situația poate fi cu totul alta. Calculatoarele pot fi puține, vechi sau nefuncționale, iar internetul poate avea probleme.
„La TIC încercăm să facem cât mai multă practică, dar problema este că nu avem întotdeauna suficiente calculatoare funcționale pentru toți elevii. Sunt clase în care copiii trebuie să lucreze câte doi sau chiar mai mulți la un calculator. Dacă ai 25 de elevi și 10-12 calculatoare funcționale, este foarte greu să faci o oră în care fiecare copil să exerseze în același timp. O altă problemă frecventă la școlile de la țară e că nu prea există profesori de TIC. Eu am venit aici anul acesta. În anii trecuți, TIC-ul era predat de un profesor de istorie. Nu se făcea nimic la oră, din câte am înțeles. Era doar teorie din manual. Nu poți da vina pe profesor, a făcut cât a putut”, a declarat Georgiana C., o tânără profesoară de TIC dintr-un sat aflat la o oră de municipiul Iași.
Unii profesori de la țară nu sunt pregătiți pentru materia predată
Într-o asemenea situație, profesorul este pus să găsească permanent soluții. O parte din lecție poate fi predată teoretic, iar exercițiile practice sunt împărțite între elevi.
Problema este că TIC este, prin natura sa, o materie în care explicația nu poate înlocui complet exercițiul.
La școlile bine dotate din Iași, ora de TIC poate arăta foarte diferit.
Elevii pot avea acces la calculatoare, pot lucra individual și pot primi exerciții practice pe care să le rezolve chiar în timpul orei.
„La noi, la TIC, folosim calculatoarele destul de des. Profesorul ne explică ce avem de făcut, apoi lucrăm fiecare la calculator. Uneori facem documente, prezentări sau alte exerciții”, a declarat un elev de gimnaziu din Iași pentru reporterii BZI.
În ultimii ani, școlile au primit echipamente digitale prin diferite programe și proiecte. Dar simpla existență a unor laptopuri, table interactive sau calculatoare într-o școală nu garantează că elevii beneficiază de ele.
Astfel, diferența dintre elevul de la oraș și cel de la sat nu ar trebui să fie dată de accesul la un calculator în timpul orei de TIC.