National

Mesaj emoționant transmis de Patriarhul Daniel, în memoria Reginei – Mamă Elena a României

Publicat: 19 oct. 2019

Mesaj emoționant transmis de Patriarhul Daniel, după repatrierea și Inhumarea Reginei Elena, mama regelui Mihai.

„Regina-Mamă Elena a României
O lumină a credinţei întărită prin suferinţă
Omagiem astăzi lumina memoriei Reginei-Mame Elena a României, simbol al rezistenţei prin credinţă, al demnității şi devotamentului în împlinirea vocaţiei sale de mamă şi regină.

Principesa Elena s-a născut în anul 1896, în familia regală a Greciei, înrudită cu marile case regale europene. Sub presiunea declanșării Primului Război Mondial, care a târât Europa într-un conflict global fără precedent şi a declanșat cel mai sângeros secol din istoria europeană, tânăra prințesă Elena a cunoscut încă din copilărie suferințele exilului, sub semnul căruia va trăi întreaga sa viaţa.

L-a cunoscut pe Principele Moştenitor Carol al României, în Elveţia, în 1920, pe când se afla cu familia în cel de-al doilea exil. În anul 1921, s-au căsătorit la Atena, în același an dând naștere Principelui Mihai al României.

După renunțarea la tron a prințului Carol (1925), principesa Elena s-a dedicat educației fiului său, devenit moștenitor al Coroanei României la vârsta de 5 ani şi 9 luni. În timpul primei domnii a Regelui minor Mihai (1927-1930), acesta s-a bucurat de prezența şi iubirea mamei sale, care i-a ocrotit copilăria, încercând să șteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.

Venirea pe tron a Regelui Carol al II-lea, în anul 1930, a însemnat pentru Principesa Elena începutul unui lung șir de nedreptăţi, care au culminat, în anul 1932, cu obligația de-a pleca într-un nou exil.

Principesa Elena s-a întors în România în septembrie 1940, în calitate de Regină-Mamă, în contextul tragic al declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial, când Regele Mihai a revenit la tron, în urma abdicării tatălui său, Carol al II-lea.

Deși revenirea Reginei Elena în România, după 8 ani de exil, a fost primită de popor cu deosebită bucurie şi speranţă, presiunea evenimentelor europene, dictatura militară internă şi schimbarea alianțelor externe de partea Puterilor Axei plasau țara într-o zonă tot mai izolată şi fără apărare, între forţe cărora nu avea cum să le reziste. În aceste condiții dificile, Regina Elena a ajutat pe fiul ei, Mihai, în vârstă de 19 ani, să preia responsabilitățile constituționale şi i-a fost principalul sfătuitor şi confident. Prin implicarea sa directă, Regina Elena a salvat de furia naziştilor sute de mii de oameni şi s-a opus abuzurilor ocupației sovietice care a urmat.

Înzestrată cu o mare credință în Dumnezeu, despre care spunea că îi dăruieşte putere, Regina Elena a găsit totdeauna în rugăciune forța morală de a înfrunta cu demnitate şi curaj primejdiile şi neajunsurile vieții.

Credința în Dumnezeu a Reginei Elena a devenit tot mai puternică odată cu trecerea anilor, iar aceasta nu se reducea la respectarea formală a unor ritualuri, ci era o trăire interioară, profundă, transmisă şi fiului ei, Regele Mihai, care avea să mărturisească, adesea, faptul că de la mama sa, Regina Elena, a deprins obiceiul de a se ruga des, de a citi Scriptura, de a frecventa Biserica, de a se spovedi și împărtăși.

Referindu-se la această moştenire spirituală primită de la mama sa, Regele Mihai răspunde unor întrebări într-un interviu cu scriitorul Mircea Ciobanu. De pildă, la întrebarea: „Ce carte preţuiţi mai presus de oricare?”, Regele răspunde: „Biblia, fără doar şi poate”. La întrebarea: „Ce altă carte a contribuit la deșteptarea spirituală a Majestății Voastre?”, Regele răspunde: „Nici o altă carte. Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărţi de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viaţa mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului (relației n.n.) cu Dumnezeu” . În altă parte a interviului, Regele precizează: „Dacă este unită cu fapta, credinţa ne întăreşte, se face scut în faţa necazurilor. (…) Sunt oameni simpli, care nu-şi bat capul cu dogmele, dar care ştiu să se roage şi care au convingerea nestrămutată că rugăciunea lor este ascultată” . În discursul său din Parlamentul României, la 25 octombrie 2011, Regele afirma că „lumea de mâine nu poate exista fără morală, credinţă şi memorie”.

Păstrând şi cultivând credința primită de la mama sa ca pe o lumină a vieţii, Regele Mihai I al României a avut puterea de a fi statornic în iubirea faţă de popor şi de patrie, să respingă atât dictatura nazistă, cât şi dictatura comunistă, să rabde exilul impus de regimul comunist, să fie mereu curajos şi demn, harnic şi modest, răbdător şi iertător, virtuți pentru care a fost preţuit atât de casele regale ale Europei, cât şi de oameni simpli.

Abdicarea forțată, de la 30 decembrie 1947, a regelui Mihai I a însemnat o experiență traumatizantă, impusă de regimul comunist sovietic, ca şi exilul forțat al întregii familii regale.

Astfel, la 3 ianuarie 1948, a început ultimul şi cel mai lung exil din viaţa Reginei Elena, deoarece ea a decedat în Elveţia, la Lausanne, în 29 noiembrie 1982. Despre acest exil putem spune că s-a încheiat abia astăzi, când osemintele Reginei Elena au fost aduse în țara pentru care ea a dăruit tot ce a avut mai scump, pe fiul său, Regele Mihai, alături de care va fi înmormântată în Catedrala arhiepiscopală şi regală de la Curtea de Argeș.



loading...

Adauga un comentariu