Metalele şi civilizația (I)

Metalele au însoţit şi condiționat progresul civilizaţiei umane, încă din zorii acesteia, de o manieră clară şi exhaustivă. Nu există domeniu al activităţii umane care să nu fie legat, într-un fel sau altul, de utilizarea metalelor. Dealtfel, descoperirea şi utilizarea metalelor a reprezentat un salt uriaş în evoluţia umanităţii, comparabil ca importanţă cu descoperirea roţii, a focului şi a scrisului.

Utilizate pentru confecţionarea uneltelor, armelor, operelor de artă sau bijuteriilor, metalele au înlocuit, încet dar sigur, materialele rudimentare utilizate de oamenii preistorici: lemnul, osul, piatra.

Proprietăţile metalurgice diferite ale metalelor lumii antice au făcut ca acestea să fie utilizate pe măsură ce oamenii au învăţat să le extragă din minereuri şi să le prelucreze. Astfel, mai întâi au fost utilizate aurul şi argintul, metale ce puteau fi găsite în stare nativă şi au temperaturi de topire relativ scăzute, uşor de obţinut prin arderea lemnului. Cele mai vechi obiecte de podoabă din aur şi argint provin din Mesopotamia şi Egipt şi au o vechime de cca.10 mii de ani.

Muzeele lumii deţin remarcabile opere de artă antice, realizate în metal, în special cupru. La British Museum există un splendid basorelief sculptat în cupru, reprezentând pe zeul protector al oraşului sumerian Lagaş. Având dimensiunile de 2m/1m, acest obiect de artă ritualică întruchipează un vultur cu cap de leu ţinând strâns în gheare doi cerbi.

La Luvru se află o vază din argint veche de aproximativ 5000 de ani şi provenind din acelaşi oraş stat Lagaş. Nici Egiptul nu se lasă mai prejos din punct de vedere al operelor de artă realizate în metal şi este suficient să amintim artefactele din mormântul lui Tutankhamon, printre care sarcofagul şi masca mortuară, ambele din aur masiv.

Cu cinci sute de ani înainte de era noastră, sculptorul grec Phidias a turnat în aur statui ale Atenei şi a lui Zeus, cântărind mii de kilograme. Din păcate, aceste obiecte fabuloase nu s-au păstrat ca atare, despre ele depunând mărturie doar niste reproduceri romane. În fine, tot din metal era realizată una din cele 7 minuni ale lumii antice, Colosul din Rhodos, ca şi o uriaşă statuie înaltă de 36 m, realizată în Roma împăratului Nero.

Următoarele metale utilizate pentru aceleaşi considerente au fost cuprul, cositorul, plumbul şi mercurul. Dacă aurul şi argintul erau utilizate aproape exclusiv la confecţionarea bijuteriilor, cuprul, cositorul şi plumbul foloseau la obţinerea bronzurilor din care s-au confecţionat, o lungă perioadă de timp, uneltele. În mod particular, plumbul, datorită durităţii sale scăzute, era folosit pentru inscriptionarea actelor importante. Aşa a procedat printre alţii, poetul grec Hesiod care şi-a inscripţionat toate cele 7 cărţi ale sale pe tăbliţe din plumb. Această perioadă a şi fost numită dealtfel, Epoca Bronzului. Această perioadă a început în mileniul IV I.C. şi a durat până pe la începutul mileniului I I.C când dovezile istorice arată că umanitatea a intrat în epoca fierului.