Mihai Șora, mesaj emoționant cu ocazia Zilei Naționale Constantin Brâncuși: „Mi-e dor de el”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Vineri, 19 februarie, cu ocazia Zilei Naționale Constantin Brâncuși, Mihai Șora, filosoful și eseistul român, a postat un mesaj emoționant pe o rețea de socializare. Acesta a dezvăluit că marele sculptor a iubit foarte mult animalele, în special câinii, pe care îi considera „prieteni de nădejde.”

„Când am ajuns la Paris și l-am întâlnit pe Brâncuși, n-o mai avea pe Polaire, cățelușa albă care apare aici și în alte fotografii. Dar toată viața a iubit animalele, câinii i-au fost mereu prieteni de nădejde, pe care nu-i ținea niciodată legați sau departe de el.

Însă altceva aș vrea să amintesc acum: Brâncuși obișnuia să trimită cărți poștale, câte un gând înscris pe o hârtie ori asemenea fotografii… Iar apropiații îl știau de șugubăț… Băgați de seamă, prin urmare: nu doar a dat, în partea de jos, notița explicativă – „Cățaua și cu mine“ –, dar a și înscris cele două săgeți către personaje, în caz că destinatarul ar face vreo confuzie.

Mi-e dor de el.”, a scris Mihai Șora pe pagina sa de Facebook.

Anual, în data de 19 februarie, este omagiat Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai mari sculptori români ai secolului XX. Astfel că, în acest an, se împlinesc 145 de ani de la nașterea acestuia.

Începând din anul 2016, Ziua Brâncuși este marcată la nivel național.

Mihai Șora: „Este ceea ce făcea Brâncuși cu pietrele. Și pietrele trăiau”

Filosoful și eseistul Mihai Șora a descris modul în care Constantin Brâncuși dădea viață sculpturilor sale, prin spontaneitatea naturii.

„Unde port o căciulă cu urechi, mă înțep într-un spin…
(și spun câte ceva despre Brâncuși)
►…nu calculând, ci chiar cu spontaneitatea naturii.
Adică e limpede că ductul lui e un duct spontan, rapid. Felul în care cumpănește ce urmează să facă din bucata aceea de piatră este, fără îndoială, fulgurant. Nu pot să spun i n s t a n t a n e u, dar f u l g u r a n t: ideea se prezintă dintr-odată. Și pe urmă trebuie doar să o dea la iveală.

Travaliul acesta intens mergea până la lustruire: întâi cioplire brutală, ca să extragi miezul blocului, și apoi prelucrarea foarte intensă, cu suprafața lustruită până când obținea ceea ce visase din capul locului, ceea ce vedea… Ceea ce văzuse. În fond, dădea la iveală un lucru pe care el îl văzuse în momentul în care își alegea materialul pe care să-l prelucreze: îl elibera de surplus și dădea de esență.

Nu dai materiei o formă, ci eliberezi forma din interiorul ei de surplusul întâmplător.
Este ceea ce făcea Brâncuși cu pietrele.
Și pietrele trăiau.”, a scris Mihai Șora pe pagina sa de Facebook.