Titlurile zilei

Misiunea cruntă a preotului Ioan Olăeru de la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași! O tânără a izbucnit în hohote de plâns după ce a crezut că și-a omorât mama. Bătrânii cer rugăciuni speciale care să-i bage mai repede în mormânt

Publicat: 30 apr. 2021
Preotul misionar Ioan Olăeru și Spitalul de Boli Infecțioase din Iași
Ioan Olăeru, duhovnic misionar la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași

Membrii familiilor care ajung la spital din cauza infecției cu coronavirus deseori nu mai sunt externați împreună. Pacienții care își pierd omul drag, tată, mamă, soț sau soție, sunt devastați în aceste momente, pe care le depășesc cu greu. Ioan Olăeru, preotul misionar al Spitalului de Boli Infecțioase din Iași, a ascultat și a încurajat zeci de pacienți care au trecut printr-un astfel de șoc

De mai bine de un an, sute de vieți au fost răpite din spitalele ieșene de infecția cu coronavirus. Dincolo de statisticile înfiorătoare stau dramele familiilor care au fost destrămate de boala care se răspâdește incontrolabil. Sunt copii care și-au pierdut părinți și care se consideră vinovați de moartea lor sau soț și soție care au ajuns împreună la spital, iar după câteva zile, unul află vestea morții celuilalt. Și mai greu devine când știu că nu vor putea să îi conducă pe ultimul drum, din cauza restricțiilor.

Ioan Olăeru, preotul misionar al Spitalului de Boli Infecțioase Iași, a ascultat multe povești triste și cu greu a reușit să consoleze pacienții aflați în astfel de situații. Cel mai greu caz întâlnit de duhovnic a fost al unei familii. Soțul a murit în spital și soția, încă internată, plângea știind că nu poate să meargă la înmormântarea lui. După 40 de ani de căsnicie, o astfel de veste îi ia pe nepregătite, impactul îi aduce de multe ori într-o depresie greu de învins. Astfel de întâmplări sunt șocante și, din nefericire, nu sunt tocmai rare.

Nu s-a putut ierta. Cu gândul că și-a infectat mama cu coronavirus și că boala i-a adus moartea, fiica a căutat iertare de la Dumnezeu și a mers la preot

Preotul Ioan Olăeru a văzut cât de periculos este virusul și cum, în timp, tineri care treceau de pe un sector COVID-19, unde erau stabili, pe cel de terapie intensivă, la câteva zile mureau. A fost depășit de cazurile în care copiii își pierdeau părinții și plângeau minute în șir din cauza sentimentelor de vinovăție. Un astfel de caz a fost al unei mame care a ajuns împreună cu fiica sa la spital. Locuiau în aceeași casă, una la parter și cealaltă la etaj. Mama, în vârstă de peste 80 de ani, a ales să se izoleze pentru a nu se infecta. Dar, până la urmă, inevitabilul s-a produs. Cele două femei s-au infectat și au fost transportate la spital. Din păcate, mama a decedat, iar fiica a rămas cu un sentiment de vinovăție.

„O altă experiență tristă a fost atunci când unei fete îi murise mama în spital după ce au ajuns amândouă, bolnave de COVID-19, la spital. Mama de peste 80 de ani nu a putut lupta cu boala. Fiica, după ce a aflat că a murit, și-a dorit să se spovedească și timp de jumătate de oră a plâns în continuu spunând că din cauza ei a murit. Ea o vizita, îi aducea zilnic mâncare și, chiar dacă s-a protejat, a infectat-o, și din această cauză se considera vinovată de moartea mamei. A fost un șoc pentru ea și este greu să încurajezi un om care a trecut prin asta.

Mai întâi, ca să o fac să conștientizeze mai bine, am întrebat-o dacă i-a murit mama și ea a spus că da, și atunci i-am mai adresat o întrebare, dacă a vrut să o omoare sau nu, și a spus că nu ar vrea niciodată așa ceva. Atunci i-am spus că atât timp cât nu a făcut-o intenționat, ci a fost o întâmplare, pentru că nimeni nu poate ști ce i se va întâmpla odată ce e infectat cu această boală, nu trebuie să se simtă vinovată. Iar cu dragostea pe care o avea pentru mama sa și cu lacrimile vărsate se poate ruga pentru mama ei. După o discuție de o oră s-a liniștit. Avea mustrări de conștiință”, a povestit Ioan Olăeru, duhovnic misionar la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași.

Durerea îi face să își dorească propria moarte

Preotul Ioan Olăeru apeleză la asistente medicale care anunță pacienții dornici să se spovedească. Duhovnicul și-a dat seama că atunci când mergea neanunțat la bolnavi erau mai puțin receptivi și nu prea doreau să se spovedească și să primească Sfintele Taine. Situația se schimbă însă în momentul în care află în urmă cu o zi de vizită, fiind mult mai comunicativi. De multe ori, vizita neanunțată a preotului provoacă angoase, pacienții crezănd că li se apropie sfârșitul. Unii bolnavi ajung să solicite preotului să se roage pentru moartea lor, pentru că în cazuri disperate, moartea pare a fi singura cale de curmare a suferinței. Preotul are răbdare și vorbește ore întregi cu pacienții.

„Gata, a venit preotul să ne spovedească, fiindcă o să murim, spuneau unii pacienți. Este chiar vorba aceea din bătrâni că dacă vine preotul la bolnav, ești pe moarte. Recent, am avut o doamnă de 80 și ceva de ani care mi-a spus că vrea să îi citesc o rugăciune ca să moară. I-am spus că eu nu pot face asta, ci mă voi ruga să trăiască. De durere, vedea moartea ca singura soluție și voia să o spovedesc și să o împărtășesc ca să poată muri. I-am spus că vreau să lupte, să moară ca o învingătoare.

Doar de la Dumnezeu îți e dat să mori, dar dacă se luptă, va primi o cunună, suferința este o cunună. Este un mare dar pe care îl dă Dumnezeu înainte de moarte, ca prin suferință să ne spălăm de păcate. Ea era decisă că nu mai vrea să trăiască. I-am spus că pe măsură ce durerea e mai mare, să se roage mai mult. E ca un fel de luptă a noastră prin care reușim nu doar să biruim boala, ci să ne și pocăim, pocăința este starea omului care se luptă cu el”, mai spune preotul ieșean.

Aflați pe secția de terapie intensivă, pacienții decid pentru prima dată să se spovedească

Duhovnicul a întâlnit în spital persoane care nu s-au spovedit măcar o dată în viață. Timpul petrecut în spital sau bolile de care suferă îi determină pe bolnavi să se apropie mai mult de Dumnezeu. Își dau seama că au nevoie de o spovedanie, de împărtășanie, de biserică și apelează la duhovnic chiar și cei care până în acel moment nu credeau neapărat în Dumnezeu.

„Când aveam programul meu la spital, aparținătorii aflau de la alți bolnavi că este un preot și atunci mă sunau să îmi spună să merg să împărtășesc și rudele lor. Înainte de pandemie era mai ușor și nu îmi era frică să intru când voiam eu, intram și dimineața, și după-amiază. La terapie intensivă, cu acordul familiei, merg la pacient. Chiar dacă acolo slujesc la pacientul care m-a solicitat, îi întreb și pe ceilalți bolnavi conștienți. Mulți decid pe loc că vor și aflu că nu s-au spovedit în viața lor. M-am întâlnit mai apoi cu familia unui astfel de pacient pe care l-am spovedit eu la spital pentru prima dată în viața lui.

Ei m-au întrebat de el, cum este, și când au aflat că a apelat la mine, au spus că e ceva ciudat, pentru că înainte aproape că nu credea în Dumnezeu. Iată, însă, că boala l-a sensibilizat. După câteva zile am auzit că a murit. Asta pentru că în secția de terapie intensivă trebuie să lupți. A fost un tânăr IT-ist care a stat o lună pe secția de terapie intensivă și s-a luptat cu toată putința lui să trăiască. Când a ajuns pe pavilion, se bucura că poate să vorbească cu cineva după ce a scăpat ca prin urechile acului de moarte, uimind până și medicii”, a mai povestit Ioan Olăeru, duhovnic misionar la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași.





Comentarii
  • atentie la popa din goruni ,tomesti. Sta la bar,bea ca boschetarii,se declara invicibil, cica are pe cineva bine pus la MMB, la care cotizeaza.
    unii spun ca mai are si ceva amante, curve , ia taxe pt serviciile religioase, etc

  • Of… Olaeru este un popă ce slujește într-un sat uitat de lume de prin Voinesti. S-a plantat singur la infecțioase ca popă pentru că acum e momentul. Pandemia este disperare și din disperare ies bani buni și mulți. E adevărat însă că fiecare face cu banii lui ce vrea, interesant fiind cum la orice necaz sau bucurie pe țară, în familie, pe stradă hop și popa.

  • Da într-adevăr un preot cu har și cu frică de Dumnezeu fost cadru militar actualmente pensionar, cu apartament în șos Pacurari, vilă la Valea Lupului soția fostă contabilă la CFR oameni evlavioși cu frică de Dumnezeu a slujit in sat Slobozia, com Voinești apoi la Vocotești com Voinești parohii mici cu oameni sărmani e bine că a venit alături de ,,Eroii de la Infectioase,, fac echipă bună să te ții de acum sa vezi cum se vindecă bolnavii de Covid în parteneriat

  • Nu știu ce anume le face popa acolo, mai precis cu ce anume îi ajută, din punct de vedere medical. Adică din punct de vedere științific. Mă depășește ! Un lucru, totuși, îl poate face. Să se ducă la preacucernicii (închipuiți) și bărboși, și să le spună: să nu vă pună dracul să strângeți oamenii în spații închise, și neprotejați pe deasupra, că sunt șanse să-i îmbolnăviți și chiar omorâți. Aia s-ar chema după mine un lucru util, făcut de un popă. Însă, mă îndoiesc că are curajul să facă asta.

  • Poate este mai mult decât sprijinul dat bolnavilor in fata morții. Poate fi un mesaj pentru șoșoci ce îndeamnă la suicid. Multă prostie și promovată.

  • Parintele Olaeru este un real sprijin pentru pacienții internați la Infectionase. Aduce alinare, împarte pachete nevoiașilor și asculta necazurile oamenilor aflați in suferința, oferind sfaturi duhovnicești neprețuite.

Adauga un comentariu