Modul ascuns în care mutațiile coronavirusului scăpa de sistemul imunitar

Virusul se „muta” adesea prin simpla ștergere a unor mici bucăți din codul său genetic. Noul coronavirus a dezvoltat o serie de mutații îngrijorătoare, ducând la apariția mai multor variante noi în întreaga lume. Acum, un nou studiu pune în lumină modul în care virusul se muta atât de ușor și de ce aceste mutații îl ajută să „scape” de răspunsul imun al organismului.

Cercetătorii studiului au descoperit că SARS-CoV-2, virusul care provoacă COVID-19, se muta adesea prin simpla ștergere a unor mici bucăți din codul său genetic.

„Este diabolic de inteligent”, a declarat pentru Live Science autorul principal al studiului, Paul Duprex, director al Centrului pentru Cercetarea Vaccinului de la Universitatea din Pittsburgh.

Mai mult, pentru SARS-CoV-2, aceste eliminări apar frecvent în locuri similare ale genomului, potrivit studiului, publicat pe 3 februarie în revista Science. Acestea sunt site-uri în care anticorpii oamenilor s-ar lega și ar inactiva virusul. Dar din cauza acestor ștergeri, anumiți anticorpi nu pot recunoaște virusul.

Stirile PROTV

Românul care și-a ucis iubita în mașină a atras-o într-o capcană. „Ea l-a crezut, a luat fetița, dar s-a terminat tragic”

RomaniaTV

BOMBA serii, Călin Georgescu, EXCLUS din cursa prezidenţială

Duprex a comparat ștergerile cu un șir de mărgele în care este scoasă o mărgea. S-ar putea să nu pară o mare problemă, dar pentru un anticorp este „complet diferit. Aceste mici absențe au un efect mare, mare”, a spus el.

Ștergeri furioase

Duprex și colegii săi au observat mai întâi aceste ștergeri la un pacient care a fost infectat cu coronavirus pentru o perioadă neobișnuit de lungă – 74 de zile. Pacientul avea un sistem imunitar slăbit, care l-a împiedicat să elimine corect virusul. În timpul infecției îndelungate, coronavirusul a început să evolueze, deoarece s-a jucat de-a „pisica și șoarecele” cu sistemul imunitar al pacientului, dezvoltând în cele din urmă deleții, au spus cercetătorii.

Cercetătorii se întrebau cât de frecvente erau astfel de ștergeri. Acestia au folosit o bază de date numită GISAID pentru a analiza aproximativ 150.000 de secvențe genetice de SARS-CoV-2 colectate din probe din întreaga lume. Și a apărut un model.

„Aceste ștergeri au început să se alinieze la site-uri foarte distincte”, a declarat autorul principal al studiului, Kevin McCarthy, profesor asistent de biologie moleculară și genetică moleculară la Universitatea din Pittsburgh.

„I-am tot văzut din nou și din nou”, în probele SARS-CoV-2 colectate din diferite părți ale lumii, în momente diferite, a spus el. Se pare că aceste tulpini de viruși dezvoltă în mod independent aceste ștergeri din cauza unei „presiuni selective comune”, au scris cercetătorii în lucrarea lor.

Cercetătorii au denumit aceste site-uri „regiuni de ștergere recurente”. Ei au observat că aceste regiuni au avut tendința de a apărea în pete pe proteina virusului, de care anticorpii se leagă pentru a dezactiva virusul.

„Asta ne-a dat primul indiciu că, eventual, aceste ștergeri duceau la „evadare” sau la evoluția [virusului] departe de anticorpii care se leagă”, a spus McCarthy.