Molia sau fluturele colibri, o specie rară de fluture ce poate să îți apară în grădină

Fluturele colibri sau molia colibri este o creatură uimitoare, ce poate fi ușor confundată cu o pasăre colibri datorită modului în care arată, dar și a zborului zgomotos pe care îl produce.

Molia colibri, cunoscută și sub numele de molia sfinx sau fluturele colibri, reușește să planeze în fața florilor, extrăgând nectarul cu ajutorul unui proboscis lung și flexibil. Deși face parte din familia „Sphingidae”, se remarcă prin activitatea sa diurnă, un aspect neobișnuit pentru molii. În plus, este prezentă și în România, oferind un spectacol aerian aparte în grădini și zone înflorite.

Fluturele colibri

Această specie se întâlnește în regiunile calde de pe toate continentele, exceptând Antarctica. În Europa, poate fi văzută din Marea Britanie până în Rusia și din Norvegia până la Marea Mediterană. Toamna, unele exemplare migrează spre sud, însă majoritatea rămân să ierneze în zonele lor de origine.
Odată cu venirea primăverii, molia colibri își face apariția în martie în regiunile sudice și până în mai în nord. Preferă grădinile pline de flori, dar poate fi observată și în parcuri, pajiști, la marginea pădurilor sau în tufișuri. Printre florile favorite se numără iasomia, caprifoiul, hurmuzul, petuniile și măceșul.
Molia colibri vizitează fiecare floare, colectând nectarul cu ajutorul proboscisului său asemănător unui pai subțire. În timp ce se hrănește, bate rapid din aripi, producând un sunet distinct ce poate fi auzit cu ușurință. După ce extrage nectarul dintr-o floare, se mută la următoarea, contribuind astfel la polenizarea plantelor.
Spre deosebire de majoritatea moliilor, aceasta este activă pe tot parcursul zilei și chiar și în condiții meteorologice nefavorabile, cum ar fi ploaia. Corpul său, acoperit de perisori fini, este impermeabil, permițându-i să își continue activitatea indiferent de vreme. Deși poate fi observată în orice moment al zilei, activitatea sa este mai intensă la asfințit.

Modul de viață

Studiile au arătat că molia colibri are o memorie vizuală remarcabilă și este capabilă să învețe culorile florilor pe care le vizitează. Se întoarce frecvent la plantele gazdă, unde uneori își petrece și noaptea. Preferă florile în nuanțe deschise, cum ar fi alb sau galben pal.
După împerechere, femela depune ouăle pe frunzele plantelor din genul *Galium*, cunoscute sub numele de tăriță sau lipicioasă. Ouăle sunt mici, de culoare verde deschis, și sunt depuse individual pe dosul frunzelor. O singură femelă poate depune până la 200 de ouă per serie, iar într-un an poate avea până la cinci generații, în funcție de temperatură.
După șapte zile, larvele eclozează și, inițial galbene, devin verzi după a doua năpârlire. Prezintă o linie longitudinală galbenă și un cârlig la extremitatea caudală. Acestea se hrănesc exclusiv cu planta pe care au eclozat, până când, după 20 de zile, ajung în stadiul de pupă. Pupa este maronie și se află într-un cocon mătăsos, fie atașată de plantă, fie căzută pe sol.
Adultul are o anvergură a aripilor de 45-50 mm, acestea fiind maronii, cu modele fine negre, în timp ce aripile posterioare sunt portocalii. Corpul său relativ masiv se termină cu o coadă-evantai, iar proboscisul său lung este ținut îndoit sub cap când nu se hrănește.
Departe de a fi o amenințare pentru grădini, fluturele colibri contribuie la polenizare, asigurând o reproducere eficientă a plantelor. Această specie se întâlnește din Portugalia până în Japonia, dar preferă climatul cald. Este un zburător neobosit și, deși ajunge în regiunile nordice vara, rar reușește să supraviețuiască iernilor reci.