În această seară voi merge în fața Arestului Central și voi susține un scurt recital în semn de solidaritate pentru Călin Georgescu. Sunt alături de el și vreau să-i transmit, prin muzică și rugăciune, un mesaj simplu: Călin, nu ești singur. Sunt aici.
Naiul m-a purtat prin lume, dar conștiința îmi spune unde trebuie să fiu astăzi. Merg acolo ca artist, ca român și ca om cu credință în Hristos. Susținerea mea este personală, asumată și izvorăște din ceea ce simt.
Am trecut prin încercarea de a-mi pierde respirația și puterea de a cânta. De atunci, fiecare sunet are pentru mine greutatea unei mărturisiri. În această seară, voi pune în el durerea, nădejdea și rugăciunea mea. Va fi un omagiu adus demnității umane și un gest de apropiere față de un om aflat în suferință.
Cred că iubirea aproapelui ne cere prezență. De aceea voi fi acolo, pașnic, cu naiul în mâini și cu inima deschisă.
Libertatea este și suflarea pe care Dumnezeu a pus-o în om. Câtă vreme putem rosti adevărul, ne putem ruga și putem sta unii lângă alții, avem puterea să schimbăm ceea ce ne rănește. Revolta mea începe aici: refuz să mă obișnuiesc cu suferința celuilalt și să trec mai departe în tăcere.
Mă rog ca Dumnezeu să-i dea putere lui Călin Georgescu, să-i ocrotească familia și să ne păstreze tuturor omenia. Să ne lumineze pentru a căuta adevărul și să ne dea curajul de a cere dreptate.
Nicolae Voiculeț