O poveste de dragoste mai ceva ca în filme

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

7 ani de căsnicie, să descoperi că cel de lângă tine e sufletul tău pereche poate fi incredibil. Cum o fi oare să descoperi abia după ani buni de căsnicie că cel de lângă tine e cu adevărat jumătatea ta?

“Poate că povestea mea este una obişnuită… Tocmai de aceea cred eu că e interesantă. Fiindcă toate trecem, mai devreme sau mai târziu, printr-o perioadă greu de suportat, în care o singură întrebare ne macină sufletul: “Oare el e jumătatea mea?”. Și când descoperi asta după 7 ani de căsnicie…

După 7 ani de căsnicie, să descoperi că cel de lângă tine e sufletul tău pereche poate fi incredibil. Cum o fi oare să descoperi abia după ani buni de căsnicie că cel de lângă tine e cu adevărat jumătatea ta?

O poveste de dragoste mai ceva ca în filme

“Poate că povestea mea este una obişnuită… Tocmai de aceea cred eu că e interesantă. Fiindcă toate trecem, mai devreme sau mai târziu, printr-o perioadă greu de suportat, în care o singură întrebare ne macină sufletul: “Oare el e jumătatea mea?”. Și când descoperi asta după 7 ani de căsnicie…

Toate bune şi frumoase, vei spune. Dar nu e chiar aşa. Ce bine ar fi fost să punem şi noi în practică o aşa numită căsătorie de probă înainte să facem pasul cel mare! Până atunci totul părea roz. Dar, odată luaţi cu acte, nu reuşeam nicicum să ne obişnuim unul cu celălalt împărţind mai tot timpul împreună. Şi mi-am făcut de câteva ori bagajul şi am plecat la mama…

Căutam tot felul de motive pentru care relaţia noastră nu mai era ca la început. Ba că locuim cu părinţii lui, ba că ne-am schimbat prea mult în timp… Dar împăcările erau atât de dulci, încât nimic nu mai conta. După doi ani de la cununia civilă am primit o invitaţie la un unchi, în Anglia. Mă gândeam că voi strânge bani acolo şi voi avea apoi lumea la picioare. Dar visul a durat doar 5 luni căci, lucrând ilegal, am fost nevoită să revin în ţară.

Iubirea nu se stinge, nici după 7 ani de căsnicie
Şi uite-aşa a trecut vremea şi, încetul cu încetul, am început să ne dăm seama că de fapt eu şi Marian suntem sortiţi să fim împreună. A trebuit să se scurgă 7 ani peste noi până să realizăm că suntem suflete pereche. Abia atunci ne-am hotărât să ne unim şi în faţa lui Dumnezeu şi, tot pe 17 iunie, dar în 2000 de această dată, am făcut nunta. Şi ne iubim, dar nu ca-n prima zi, ci cu fiecare zi tot mai mult… ”