Numai cine are orbul găinii nu observă că, pe de-o parte, Nicușor Dan continuă să facă nominalizări aiuristice, trăgând de timp în mod periculos pentru România, iar, pe de altă parte, partidele nu pot coopera pentru că singure și-au trasat nenumărate linii roșii. Iar fără un guvern cât de cât stabil, România este în aer. Cum poate fi deblocată situația și cum poate fi înlăturat nu numai Nicușor Dan, ci și obstacolul Mircea Abrudean?
După cum am încercat să precizez și ieri, singura modalitate prin care se putea ajunge la un guvern stabil era crearea, în urmă cu câteva zile, a unei alianțe politice de tip struțo-cămilă între PSD și AUR. Un proiect care, cel puțin pentru moment, tot ca o consecință a liniilor roșii, nu poate fi realizat. În caz contrar, cele două partide ar fi încheiat în mod oficial o alianță, s-ar fi prezentat la Cotroceni și, demonstrând că dispun de majoritatea necesară, i-ar fi impus lui Nicușor Dan numele premierului. Iar acesta, conform Legii Fundamentale, nu ar mai fi avut încotro. Întrucât acest obiectiv teoretic nu s-a realizat, iar România trebuie să aibă de urgență un guvern pentru a face rectificarea indispensabilă a unor domenii esențiale și pentru a începe elaborarea unui buget pe anul viitor și, ținând cont de toate circumstanțele de mai sus, în baza unui raționament logic prin eliminare, am ajuns la concluzia că drumul cel mai scurt este înlăturarea de urgență a răului celui mai mare. Adică ejectarea de la Cotroceni, prin suspendare, a lui Nicușor Dan.
Dacă există sau va exista în următoarele câteva zile un asemenea plan, el ar trebui să se deruleze în felul următor. O majoritate parlamentară conjuncturală de care dispun cele două partide, PSD și AUR, garantează, în termen de zece zile, suspendarea președintelui și trimiterea lui acasă la braț cu partenera sa de viață. După care, desigur, se va organiza un referendum național, la capătul căruia, cu certitudine, Nicușor Dan va fi definitiv demis. Acest scenariu presupune ca, simultan, partidele parlamentare, respectându-și liniile roșii, vor accepta să îl voteze pe Luca Niculescu, în condițiile în care acesta nu va nominaliza reprezentanți ai partidelor politice, ci își va forma o echipă de tehnocrați. Care nu va fi bună de nimic și va putea fi înlocuită după suspendarea președintelui cu politicieni capabili și motivați să repună România pe sine.
Dar suspendarea, care, repet, se poate face în zece zile, urmând să fie finalizată imediat după ce Luca Niculescu depune jurământul, mai presupune ca, simultan, să mai poată fi depășit încă un obstacol și, repet, în condițiile în care PSD și AUR își respectă propriile linii roșii și nu fac pentru moment o alianță la guvernare. Obstacolul este Mircea Abrudean.
Mircea Abrudean, liberal, un om de mare încredere al premierului demis, susținător fervent al acestuia, în cazul unei suspendări a lui Nicușor Dan ar urma să devină președinte interimar al statului. O situație care nu ar contribui la eliminarea blocajului României, ci, dimpotrivă, ar prezenta nenumărate inconveniente. Prin urmare, este obligatoriu ca președintele interimar să fie o altă persoană, fie de la PSD, fie de la AUR. Și acest obiectiv poate fi realizat tot în numai câteva zile, o majoritate de 69 din membrii Senatului, reprezentând o doime din numărul acestora. În prezent, PSD și AUR dispun doar de 65 de voturi în Senat, dar se poate ajunge ușor la 69 cu ajutorul formațiunii PACE și a neafiliaților. Odată eliminat Nicușor Dan și instalat un președinte interimar, promotor al unei schimbări în bine, guvernul instalat va putea fi cu ușurință remaniat și, în fruntea acestuia, cu o echipă puternică de miniștri, Luca Niculescu ar putea, în perioada următoare, să facă cu succes rectificarea bugetară și să elaboreze bugetul pe anul viitor, care să asigure repornirea României.