Părintele Elefterie: Diferite feluri de a privi un om sau un eveniment

Credinta este in Dumnezeu si Sfanta Treime o purtam in Suflet o demonstram prin fapte. nu este neaparat sa mergem la biserica zi de zi. Am avut privilegiul sa – i cunosc pe Parintele Argatu de la Cernica, parintele ILIE CLEOPA de la Sihastrie. Ii multumesc lui DUMNEZEU pentru aceste Intalnirii cu cei mai mari SFINTI in viata ai bisericii Ortodoxe Romane.

Intrebare pentreu Redactie cum de afisati comentarii obscene cine sunt moderatorii? Se iau masuri pentru aceste derapaje de limbaj pentru cei care au obligatia de a verifica comentariul inainte de a fi postat?

Multumim parinte, mare dreptate aveti, este adevarat ca suntem moralisti cu altii, stim ce e bine si ce nu dar pentru altii, caci noi ne credem mereu mai buni, nu ne cunoastem cu adevarat sufletul si partea intunecata din noi si de aceea Dumnezeu spune ca toti suntem toti pacatosi. II judeam pe altii fara sa cunoastem imprejurarile si slabiciunile lor, fara sa stim cum au fost crescuti si educati, in ce mediu familial au trait, ce-au invatat de la parinti, daca au fost iubiti, supravegheati si ingrijiti, daca au rani emotionala, noi stim doar ca in locul lor am fi procedat altfel, desigur, pentru ca nu am trait realitatea altuia. Cand judeci, cand osandesti pe altul, cand te crezi mai bun, asteapta-te la probe caci va trebui prin situatiile vietii sa demonstrezi asta, pentru ca judecarea celuilalt atrage asupra noastră judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu spune nu sa nu fim judiciosi, ci sa nu judecam si sa condamnam pentru ca noi vedem lucrurile cu ochi omenesti si nu cunoastem partile adanci, nu stim parerea de rau, suferinta, rugaciunea, efortul unuia de a iesi dintr-o situatie, si cu atat mai putin cand tu nu l-ai ajutat cu nimic, cu un sfat, cu o rugaciune, ci i-ai facut mai rau barfindu-l si stricandu-i reputatia. Dumnezeu se uita la noi, cunoaste pacatele si raul din noi, ne stie proasta reputatie, dar ceea ce vede este ceea ce suntem cu adevarat in adancul sufletului si ceea ce putem deveni. Suntem noi cei care traim mereu cu privirea moralistilor. Moralistii confunda pacatul cu pacatosul, transformand intotdeauna fapta unei persoane cu ceea ce este in adancul sufletului si continua sa vada acea persoana numai in acea lumina, cu riscul de a esua in porunca evanghelica a iubirii fata de vrajmas. Noi nu suntem pacatele noastre, noi putem face pacate, dar suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, rascumparati prin sangele lui Hristos si chemati la mantuire in exercitarea calitatilor pozitive, a potentialul iubirii, al bunatatii, al frumusetii, al adevarului din noi, caci suntem imaginea lui Dumnezeu. Actiunile noastre pot ingroapa aceata imagine si asemanare, dar nu o pot sterge.