„Pastila de slăbit” – noua „armă” a psihiatriei?

Vom readuce în discuție un medicament discutat anterior, și anume  agoniștii receptorilor GLP-1. Știm că este o clasă de medicamente utilizate în principal pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și, mai recent, pentru controlul greutății corporale. Aceste substanțe acționează prin imitarea hormonului GLP-1 (glucagon-like peptide-1), care reglează nivelul glicemiei, reduce apetitul și încetinește golirea stomacului, contribuind astfel la scăderea în greutate și la un control metabolic mai eficient. Mai mult de atât, știm că acest medicament aduce și beneficii cardiovasculare și renale, dar nu acesta va fi punctul de focus astăzi.

Într-o lume tot mai axată pe sănătatea mentală, agoniștii de GLP-1 vin cu o serie de beneficii și în această direcție. Un studiu publicat luna aceasta în revista „Lancet Psychiatry” a inclus aproximativ 95.000 de persoane din registrele naționale de sănătate din Suedia. Studiul a analizat pacienți diagnosticați deja cu depresie sau anxietate, care urmau tratamente pentru diabet în perioada 2009-2022. Dintre aceștia, 22.480 au utilizat agoniști GLP-1 pe durata cercetării. Pentru a reduce influența altor factori, au fost comparate perioadele în care aceiași pacienți utilizau aceste medicamente cu cele în care nu le administrau, analizând evoluția stării lor psihice. Rezultatele arată că anumite substanțe din această clasă, în special semaglutida, sunt asociate cu un risc semnificativ mai scăzut de agravare a problemelor de sănătate mintală. Astfel, tratamentul cu semaglutidă a fost corelat cu o reducere de aproximativ 42% a riscului general de agravare a tulburărilor psihice, incluzând spitalizări psihiatrice, concedii medicale de lungă durată, episoade de auto-vătămare sau suicid. În plus, riscul de agravare al depresiei a fost mai mic cu circa 44%, iar cel al anxietății, cu aproximativ 38%. Foarte important. În plus, s-a observat o scădere semnificativă a riscului de tulburări legate de consumul de substanțe de tipul drogurilor sau alcoolul. La nivel general, agoniștii receptorilor GLP-1 au fost corelați și cu o reducere a comportamentelor de auto-vătămare, riscul fiind cu circa 44% mai mic. Cu toate acestea, vorbim de un studiu observațional. Pentru a putea clarifica aceste lucruri, sunt necesare studii mai ample, randomizate.

Rezultatele sunt susținute și de o meta-analiză (din 2024) – considerată una dintre cele mai solide forme de evidență științifică, deoarece combină datele din mai multe studii pentru a obține o imagine de ansamblu mai robustă. Analiza a inclus peste 2.000 de participanți și a arătat că pacienții tratați cu agoniști ai receptorilor GLP-1 au înregistrat o scădere semnificativă a scorurilor de depresie comparativ cu cei care au primit alte tratamente sau placebo. Efectul, deși moderat, a fost consistent, inclusiv în rândul pacienților cu diabet de tip 2, sugerând că aceste medicamente ar putea avea un rol real în ameliorarea simptomelor depresive.

Există și date discordante – un alt studiu de mari dimensiuni publicat recent, bazat pe peste 160.000 de pacienți cu obezitate, a raportat rezultate opuse, sugerând o asociere între tratamentul cu agoniști GLP-1 și un risc crescut de tulburări psihiatrice. Diferențele dintre rezultate pot fi explicate prin tipul de populație studiată, designul cercetării sau factorii de risc asociați, ceea ce subliniază faptul că efectele acestor medicamente asupra sănătății mintale nu sunt încă pe deplin înțelese. Din aceste motive, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare pentru a confirma aceste beneficii și pentru a stabili în ce măsură pot fi ele integrate în practica clinică.

Dar cum ar putea agoniștii de GLP-1 să acționeze asupra unor mecanisme cerebrale? Să luăm ca exemplu fumatul. Unele studii sugerează că aceste medicamente pot reduce răspunsul sistemului de recompensă la nicotină, prin diminuarea eliberării de dopamină la nivelul creierului, ceea ce duce la scăderea poftei de fumat și a riscului de recădere. În același timp, prin creșterea senzației de sațietate și reducerea apetitului, ele pot limita creșterea în greutate, frecvent asociată renunțării la fumat, oferind astfel un posibil avantaj dublu pentru persoanele care încearcă să se lase de acest obicei. Mai mult decât atât, studiile arată că aceștia influențează neurotransmițători esențiali, precum serotonina și dopamina, implicați în reglarea stării de spirit și a răspunsului la stres. În același timp, pot reduce inflamația și stresul oxidativ la nivel cerebral și pot susține procese precum neurogeneza și plasticitatea sinaptică, mecanisme importante în apariția și evoluția depresiei și anxietății. Aceste efecte sugerează că medicamentele din această clasă ar putea avea un rol mai larg decât cel metabolic, intervenind direct asupra circuitelor neuronale implicate în sănătatea mintală, deși mecanismele exacte nu sunt încă pe deplin elucidate.

Având în vedere datele disponibile până în prezent, considerăm că există indicii tot mai consistente privind un posibil beneficiu al agoniștilor receptorilor GLP-1 la persoanele cu obezitate, inclusiv în ceea ce privește sănătatea mintală. Totuși, aceste rezultate trebuie privite într-un context mai larg, deoarece depresia și anxietatea sunt influențate de o multitudine de factori. Dincolo de mecanismele biologice, aspectele psihologice și psihosociale – precum imaginea de sine, stigmatizarea sau calitatea vieții – joacă un rol esențial. Scăderea în greutate poate contribui indirect la ameliorarea stării emoționale, prin creșterea încrederii în sine și îmbunătățirea imaginii de sine. În acest sens, considerăm că o abordare holistică este esențială pentru a înțelege pe deplin impactul acestor terapii. În lipsa unor dovezi definitive, rolul lor în sănătatea mintală rămâne promițător, dar încă deschis interpretării.

Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași/ Asist. univ. dr. Anca-Elena Ștefan

Bibliografie

1. https://www.newsweek.com/semaglutide-glp1-ozempic-shows-mental-health-benefits-2026-11788968
2. Taipale H, Taylor M, Lähteenvuo M, et al. Association between GLP-1 receptor agonist use and worsening mental illness in people with depression and anxiety in Sweden: a national cohort study. The Lancet Psychiatry, 13, 327–335.
3. Chen X, Zhao P, Wang W, Guo L, Pan Q. The antidepressant effects of GLP-1 receptor agonists: a systematic review and meta-analysis. Am J Geriatr Psychiatry. 2024 Jan;32(1):117–127. doi:10.1016/j.jagp.2023.08.010. Epub 2023 Aug 21. PMID: 37684186.
4. Kornelius E, Huang JY, Lo SC, et al. The risk of depression, anxiety, and suicidal behavior in patients with obesity on glucagon-like peptide-1 receptor agonist therapy. Sci Rep. 2024;14:24433. https://doi.org/10.1038/s41598-024-75965-2
5. Ahmed GU, Zehra E, Rasheed S, Akhtar SO, Raza AA, Mujaddadi K, Samadi A. GLP-1 receptor agonists for smoking cessation: a narrative review of weight management potential. Ann Med Surg (Lond). 2026 Jan 27;88(3):2373–2382. doi:10.1097/MS9.0000000000004725. PMID: 41789246; PMCID: PMC12959817.
6. Gunturu S. The potential role of GLP-1 agonists in psychiatric disorders: a paradigm shift in mental health treatment. Indian J Psychol Med. 2024 May;46(3):193–195. doi:10.1177/02537176241246744. Epub 2024 Apr 12. PMID: 38699771; PMCID: PMC11062310.