Peste 3.600 de cuvinte noi în DOOM3. „Supat”, „colivăreasă” și „vamaioți”, printre termenii care au atras atenția

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Cuvântul „supat” a devenit viral pe rețelele sociale, după ce internauții au descoperit că apare în Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3). Alături de termeni precum „colivăreasă”, „căpșunar” și „vamaioți”, acesta a provocat reacții amuzate și dezbateri despre felul în care sunt consemnate cuvintele în dicționare. Rodica-Ileana Zafiu, profesor universitar doctor la Facultatea de Litere a Universității din București, a explicat de ce apar asemenea forme și de ce includerea lor în dicționar nu înseamnă că sunt recomandate în limba standard actuală.

Ce înseamnă „supat” și de când este folosit cuvântul

Termenul „supat” desemnează, în limbaj popular, spațiul de sub pat. Este un substantiv neutru, cu pluralul „supaturi”, care a atras atenția publicului prin forma sa neobișnuită. Descoperirea cuvântului a determinat numeroși utilizatori ai rețelelor sociale să inventeze, în glumă, expresii precum „sumasă”, „suscaun” sau „sumașină”.

Deși a devenit cunoscut recent în mediul online, „supat” nu este o invenție contemporană. Potrivit lingvistei Rodica Zafiu, termenul este atestat încă din secolul al XIX-lea și a fost păstrat în dicționare tocmai pentru că apare în texte din acea perioadă.

„Nu, nu m-a surprins. Pur și simplu nu dădusem peste acest cuvânt, nu-l cunoșteam. Dar nu m-a surprins, pentru că știu că Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic cuprinde tot inventarul de cuvinte din DEX și atunci cuprinde nu numai cuvintele limbii standard, cuvintele literare, ci și o mulțime, cum ați dat și dumneavoastră exemplu, de cuvinte populare, regionale, arhaice, pe care e normal să nu le știm toți”, a explicat profesoara.

Aceasta a precizat că dicționarele au rolul de a-i ajuta pe vorbitori să înțeleagă termenii întâlniți în texte sau în conversații, chiar dacă nu fac parte din vocabularul lor obișnuit.

„De asta există dicționare, ca atunci când găsim aceste cuvinte în texte sau le auzim, să știm unde să căutăm ce înseamnă. Și cuvintele nu sunt neapărat toate noi. Unele dintre cele pe care le-ați pomenit sunt într-adevăr inovații familiare, argotice, ale presei din ultimii ani”, a precizat Rodica Zafiu.

În cazul cuvântului „supat”, existența sa în limbă este documentată de mai mult timp. „În cazul lui «supat», ca substantiv – sub patul, sub paturile -, e vorba de un cuvânt de secol al XIX-lea. Un cuvânt popular pe care îl găsim, de pildă, în piesa lui Iordache Golescu, «Barbu Văcărescu, vânzătoriul țării» și pe care, tocmai pentru că exista în niște texte de secol XIX, dicționarele l-au consemnat, l-au explicat și așa s-a păstrat în dicționare”, a explicat lingvista.

Ea a atras atenția că simpla prezență a unui termen într-un dicționar nu înseamnă că acesta poate fi utilizat în orice situație.

„Nu înseamnă că el aparține limbii standard de azi”, a subliniat profesoara.

„Colivăreasă”, „căpșunar” și „vamaioți”, printre termenii care au atras atenția

„Supat” nu este singurul cuvânt din DOOM3 care a provocat discuții în mediul online. Un alt termen este „colivăreasă”, care desemnează o femeie ce prepară sau comercializează colivă. Dicționarul consemnează această formă, cu pluralul „colivărese”.

În aceeași categorie a cuvintelor care au atras atenția se află „căpșunar”, termen asociat inițial cu românii plecați la muncă în străinătate, în special în Spania, unde lucrau la culesul căpșunilor. Odată cu migrația forței de muncă, cuvântul s-a răspândit și a ajuns să fie utilizat într-un sens mai larg, uneori cu o conotație peiorativă.

Dicționarul include și denumiri legate de anumite localități sau de grupuri de persoane. Astfel, locuitorii din Mangalia pot fi numiți „mangalioți”, în timp ce persoanele care frecventează Vama Veche sunt cunoscute drept „vamaioți”.

Un alt exemplu este „traseist”, termen folosit, printre altele, pentru a descrie o persoană care își schimbă frecvent apartenența politică.

Potrivit Rodicăi Zafiu, asemenea cuvinte trebuie privite în contextul lor lingvistic și social. Dicționarele pot include termeni populari, regionali, arhaici sau apăruți în limbajul familiar, fără ca aceștia să devină automat parte a exprimării literare standard.

Cum sunt selectate cuvintele care ajung în dicționare

Rodica Zafiu a explicat că specialiștii iau în calcul mai multe criterii atunci când analizează includerea unor cuvinte în dicționare. Printre acestea se numără frecvența, utilizarea în contexte diferite și apariția în scris.

„Se ține cont, în primul rând, de frecvență, de utilizarea în contexte diferite, de prezența în scris, pentru că, dacă sunt îndeplinite aceste condiții, e normal ca în dicționar oamenii să găsească ceea ce folosesc și poate nu înțeleg foarte bine în viața de zi cu zi”, a declarat profesoara.

Așadar, un cuvânt poate fi consemnat pentru că există în anumite regiuni, în texte vechi sau în limbajul familiar, fără să fie utilizat de majoritatea vorbitorilor. Dicționarele păstrează informații despre evoluția limbii și oferă explicații pentru forme care pot apărea în diferite contexte.

Un alt aspect explicat de lingvistă este legat de felul în care pronunțăm cuvintele în conversațiile obișnuite. În vorbirea rapidă, sunetele de la finalul unui cuvânt și începutul următorului se pot influența reciproc, iar unele devin mai puțin perceptibile.

„De fapt, cu toții, în vorbirea rapidă, pronunțăm cele două cuvinte «sub pat» făcând un fel de contopire a celor două consoane, «b» și «p», care sunt consoane foarte apropiate din punct de vedere fonetic, și practic se aude una singură dintre ele”, a explicat Rodica Zafiu.

Profesoara a oferit și exemplul expresiei „am fost doi”, în care sunetul „t” poate deveni aproape imperceptibil atunci când formularea este rostită rapid.

„Așa cum, dacă oricare dintre noi este foarte atent la modul în care pronunță, nu va pronunța decât în cazuri excepționale «am fost doi» cu «t»-ul, care nici nu se mai aude. Ăsta e un fenomen bine cunoscut în lingvistică, numit fenomen de «sandhi»: la limita dintre cuvinte, în oralitate se petrec asemenea transformări”, a precizat lingvista.

Acest fenomen este întâlnit în vorbirea spontană și explică de ce anumite grupuri de sunete se pot modifica atunci când două cuvinte sunt rostite împreună. Totuși, pronunția nu determină automat forma corectă în scris.

„Dimpotrivă, scrisul conservă unitatea cuvântului, oralitatea le apropie adesea, produce asemenea contopiri sau ștergeri. Sigur că e o surpriză să vezi ceva din oralitate trecut în scris, dar lucrul acesta, cum spuneam, în cazul lui «sub pat», s-a întâmplat în secolul al XIX-lea, nu acum, și a rămas într-o zonă foarte limitată a limbii populare”, a explicat Rodica Zafiu.

Apariția cuvântului „supat” în discuțiile online arată cum rețelele sociale pot readuce în atenție termeni vechi, regionali sau mai puțin cunoscuți. Explicația lingvistică este însă clară: cuvântul nu a fost inventat recent, iar consemnarea sa în dicționar nu modifică regulile limbii române standard. DOOM3 reflectă diversitatea vocabularului și păstrează forme care pot fi utile pentru înțelegerea limbii în diferite perioade și contexte.