Plugușorul lui Sorinel Floricel, vicele de la CJ

Aho, Aho și-un loz în plic,

Îl urăm și pe pitic,

Cel mic, negru și rebel,

De îi spune Floricel!

Sorinel sau Floricel,

Tot una-i că doar de el,

Se spune că e mai mic,

Decât toarta la ibric!

De nu-l știți, vă dăm de veste,

Că e sclavul lui Alexe!

El e cel de-a renunțat,

La mandat de deputat,

Că l-a pus Costel să fie,

Vice la Cejeu, se știe!

Pentru că e cât o bilă,

Nu poate pune ștampilă,

De aceea uneori,

Se pierde printre flori,

Iar colegii fac echipă,

De-l caută până vomită!

Astă vară la Cejeu,

El a mers pân’ la veceu,

Dar e mic băi frățioare,

Nu-i poate da din picioare!

De aceea, dintr-o dată,

A strigat el panicat:

„Ajutooor! Să vină lumea, că în budă am picat!”

Repede s-au dus în baie,

Cu prosoape și cu paie,

Să îl scoată din veceu,

Pe vicele de la Cejeu!

A urmat și o băiță,

Repejor într-o scrumieră,

Că nu aveau săpunieră!

După ce l-au curățat,

De pipi și de rahat,

Repede l-au înfășat,

Lui Costeluș i l-au dat,

Iar șeful de la Cejeu,

I-a suflat în funduleț,

Până i-a făcut părul creț!

Cică anul care vine,

Floricel o dă mai bine,

Să nu mai aibă povare,

Se montează-n baie scară!

Ia mai mânați, măi flăcăi,

Hăăăăi, Hăi!