Pomană controlată pentru serviciile secrete

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

De fapt, pentru bugetele acestora pentru anul 2022. Sunt creșteri exponențiale. Care depășesc de multe ori creșterea prognozată a Produsului Intern Brut. În cazul SRI, de exemplu, de aproape 10%. Ne militarizăm într-un asemenea hal? Cum se explică umflarea atât de spectaculoasă a banilor pe care aceste servicii le încasează de la bugetul de stat? Și, mai ales, calea cel puțin dubioasă  prin care se realizează acest salt?

Bugetul Serviciului Român de Informații pentru anul viitor se duce în sus de la 1,1 miliarde de lei la 3,17 miliarde. Bugetul STS crește și el cu 37,7% în anul viitor. Al SPP, cu 26%. Iar Serviciul ce Informații Externe face saltul cel mai spectaculos. O creștere de 44%. În acest ultim caz, o motivație ar putea exista. Am tot semnalat de-a lungul ultimilor ani faptul că în spionaj se investește prea puțin. Spionajul devenise oaia neagră a ceea ce numim intelligence-ul românesc. Și SRI-ul, în urmă cu doi ani, a înregistrat o scădere. Mai greu de explicat sunt însă uriașele creșteri de la STS și SPP. Bugetul pe 2022 – bine că îl avem, așa cum e el, cu plusuri și cu minusuri, pentru că, în caz contrar, s-ar gripa întreaga economie – este totuși un buget de austeritate. Creșterea estimată a Produsului Intern Brut este de doar 4,6%, și se știe în mod clar, încă de pe acum, că veniturile se vor plasa mult sub chetuieli. Diferența va trebui acoperită de împrumuturi masive, cu dobânzi din ce în ce mai mari. Până când finanțele s-ar putea gripa. Asta în condițiile în care, după ce Liviu Dragnea a fost aruncat după gratii, fiindcă și-a propus să impoziteze marile societăți comerciale în raport cu câștigurile realizate în România cu 1-2 procente din cifra de afaceri și după ce recent Uniunea Europeană a decis că acest mecanism este necesar, guvernele României ezită totuși să aplice acest mecanism cât se poate de logic de impozitare al firmelor pentru câștigurile realizate în România. Aici este marea evaziune fiscală. Și, atenție, vorbim nu doar de multinaționale, nu doar de societăți comerciale cu capital integral străin, ci și de societăți cu capital românesc, care și-au stabilit sediile principale în alte părți și care, vezi Doamne, plătesc taxe acolo, pentru ceea ce câștigă aici. Și să nu uităm că, prin mecanismul diverselor achiziții, la care se adaugă rețeta „para-ndărăt”, costurile sunt umflate artificial, pentru ca profiturile raportate să fie în mod fals diminuate.

Să revenim deci la principala temă a acestei analize. Bugetul este de austeritate. De avarie. Creșterea de 4,6% este nesigură. Reprezintă o simplă prognoză. În schimb, alocările de la buget, cel puțin cele pentru serviciile secrete, reprezintă certitudini. E de înțeles că trăim într-o conjunctură internațională din ce în ce mai tensionată. Că statul român trebuie să se înarmeze. Dacă se poate, în mod inteligent. Și nu așa cum am făcut până acum, pentru a umfla veniturile unor parteneri strategici în schimbul unor echipamente second hand. Numai bune pentru „Programul rabla”. Mi-e mai greu să înțeleg de ce, profitând de această conjunctură externă, militarizăm în ritm alert instituțiile civile ale statului. Dar îmi este imposibil să înțeleg de ce continuăm să pompăm din ce în ce mai mulți bani în alte servicii secrete decât SIE, care, cel puțin în ultimii 15 ani, a fost transformată în Cenușăreasa serviciilor de intelligence, în orice caz sub aspect bugetar.

09:17, 27 May 2026

Șansele lui Eugen Tomac

În fine, și mai greu de înțeles este modul în care au fost aprobate aceste bugete. Jurnalistul de investigație Bogdan Tiberiu Iacob semnalează și vine în acest sens și cu dovezile necesare, că Guvernul nu s-a conformat legii. Că Ministerul Finanțelor, înainte de a bate în cuie creșterile de bugete de la serviciile secrete, ca de altfel și Parlamentul, nu s-au asigurat că în acest sens există și o hotărâre CSAT. Și nu există. Consiliul Suprem de Apărare a Țării nu s-a întrunit, așa cum prevede legea, pentru a aproba bugetele serviciilor secrete. Președintele acestei instituții a călcat în picioare normele după care CSAT trebuie să funcționeze. Și a recurs la un artificiu. Vezi Doamne, la o aprobare individuală, în afara unei ședințe CSAT. Acest lucru este posibil, dar în situația în care există o imposibilitate tehnică de a întruni la Cotroceni acest organism. Nu a existat nicio imposibilitate tehnică. Și nici vreo urgență deosebită. Întrucât, încă de la formarea noului Guvern, se știa că există intenția fermă de a trece până la sfârșitul anului bugetul prin Parlament.

În consecință, dincolo de aspectele morale sau mai bine zis imorale legate de umflarea bugetelor serviciilor secrete într-o perioadă de mari amenințări sub aspect economic, mai apare, iată, și această dimensiune a unei proceduri în afara legii, de care se face responsabil președintele României.