Povestea lui Adrian Șovea, ieșeanul care aleargă 1.400 de km pentru a ajuta copii! Prin ce a trecut tânărul de 26 de ani: „Nu mai puteam trăi așa”

Ieșeanul Adrian Șovea aleargă 1.400 de km pentru a strânge donații care, ulterior, vor fi folosite pentru a plăti tratamentul copiilor cu autism

Adrian Șovea a alergat deja peste 1.200 de km din traseul Via Transilvanica și se apropie de final. Tânărul din Iași nu a făcut vreo pregătire specială în prealabil, însă a reușit deja să realizeze o performanță notabilă. Totuși, Adrian a trecut prin multe momente dureroase în copilărie, înainte să ajungă în acest punct.

Adrian Șovea aleargă pentru copii

Cu un tricou, șort și o pereche de adidași, Adrian a parcurs deja peste 1.200 de km din traseul Via Transilvanica. Deși oboseala s-a acumulat, iar acest lucru se simte de multe ori în crampele de la picioare, acesta nu renunță.

„Mai am puțin și ajung la final, au fost câteva săptămâni minunate, care mi-au testat abilitățile. Nu am avut probleme, decât puțin cu oboseala și cu câinii de pe străzi. În rest, totul a decurs perfect. Când te gândești la lucrurile de care au nevoie unii copii, parcă nu ți se mai pare grav prin ce treci tu. M-am întâlnit cu tot felul de oameni pe drum, drumeți cărora le-am spus ce fac. Au fost impresionați. Eu nu am echipament performant, însă important este să am voință. Seara stau la diferite cazări prin sate, iar dimineața, devreme, pornesc la drum. Cel mai mult am alergat, într-o zi, 85 de kilometri, mai ales acum, pe final, vreau să forțez. Am trecut prin ploaie, furtună, vânt, dar nu renunț”, povestește Adrian Șovea.

Marele său obiectiv este să strângă 100.000 de euro pentru copiii cu autism.

„Intenția mea este să strâng 100.000 de euro pentru copiii care au nevoie de ajutor. Din păcate, deocamdată, am reușit să strâng doar 4.000 de euro, dar orice ajutor este binevenit și mai este timp să ajutăm”, a mai spus ieșeanul.

O copilărie cu multe greutăți

Adrian Șovea își amintește cu greu de copilărie, când a trecut prin momente dificile. Totuși, acesta a reușit să se ridice singur și să își facă un rost în viață.

„Eu am început să alerg de pe la 12 ani. Am participat și la competiții în adolescență, am reușit să câștig medalii. Din păcate, am crescut fără mamă, de la 2 ani, deoarece a plecat, iar tatăl meu era mult plecat, prin țară, cu munca. Am stat la o mătușă mult timp, până pe la 10 ani. A fost bine, însă se adunau certurile, problemele cu alcoolul din familie, nu știam ce să fac. A trebuit să muncesc de mic copil, ca să pot să mă întrețin. Mergeam cu ziua la muncă, ca să pot termina liceul. Altfel, trebuia să mă las. Din păcate, și tatăl meu a decedat din cauza problemelor de sănătate și am decis să plec de acolo, nu mai puteam trăi așa. Am plecat în străinătate, în Germania, unde am lucrat peste tot, la curățenie, construcții, orice”, își amintește băiatul.

La un moment, Adrian simțea că a ajuns în cel mai jos punct, însă a găsit o formă de terapie care să îl ajute. Tânărul s-a apucat de alergat, iar de atunci nu s-a mai oprit.

„La un moment, am intrat într-o depresie din cauza traumelor suferite. Nu știam ce să mai fac cu viața mea. Mereu am căutat să mă educ. Am citit mult de psihologie, ca să mă ajute să îmi revin. Astfel, m-am reapucat de alergat. Asta a fost terapia mea, iar acum mă simt mult mai bine. Acum câteva luni am revenit în Iași, stau cu chirie și m-am gândit să mă apuc de făcut ceva. Simțeam nevoia să le ofer ajutor altora. Astfel, m-am alăturat Asociației «Bethany» pentru a lucra cu copii cu abilități diferite. De asta am și ales să alerg pentru ei acum, să primească un tratament adecvat”, a precizat Adrian Șovea.

Nu se va opri aici

Planurile de viitor ale lui Adrian Șovea sunt mari. Acesta vrea să participe la un alt maraton, pe lungime mai mare, și să își creeze o asociație sportivă.

„Am mari planuri. Pe viitor, vreau să fac un traseu de alergare și mai lung, tot pentru a ajuta. După ce mă voi întoarce în Iași, mă gândesc să îmi înființez o asociație sportivă, să fac ceva cu acest dar. Acum mă gândesc doar să termin cursa, mai am puțin. După ce voi ajunge la Drobeta-Turnu Severin, văd eu cum ajung acasă. Ori vine un prieten să mă ia, sau voi lua trenul. Sunt în România, nu-mi fac griji”, a încheiat Adrian Șovea.

Faptul că Adrian Șovea aleargă pentru a ajuta copii cu autism este un gest de apreciat, însă acest lucru va fi în zadar dacă oamenii nu vor dona pentru cauza sa.