Povestea raului Dambovita si cum voia Nicolae Ceausescu sa schimbe harta Romaniei – FOTO

Un firicel de apa izvorat din Muntii Fagaras ascunde o istorie bogata si foarte controversata, fiind raul care mangaie Bucurestiul pe o distanta de 22 de kilometri. Cum arata Dambovita in urma cu zeci de ani? Ce voia sa faca Nicolae Ceausescu pe malul sau? Iata povestea…

De-a lungul vremii, Dambovita si-a lasat amprenta asupra culturii romanesti in nenumarate feluri, dar si asupra vietii de zi cu zi a bucurestenilor.

In secolul al VII-lea, raul era descris ca o apa „dulce si curata“ chiar de Anton Maria del Chiaro (secretar al lui Constantin Brancoveanu), iar slavii numeau Dambovita „foaia de stejar“ datorita faptului ca venea incarcata cu frunze galbene si ruginii in lunile de toamna. “Pe langa faptul ca beau apa din Dambovita, bucurestenii ieseau la plaja pe malurile raului si se mai racoreau putin in apa Capitalei. Si asta nu se intampla pentru bronz, ci pentru socializarea cu vecinii despre probleme importante din politica sau, in cazul doamnelor, pentru a degusta serbeturile la umbra salciilor.”

Cu trecerea timpului, populatia orasului a crescut, iar apele raului care odata erau „dulci si curate“ au devenit din ce in ce mai poluate. In plus, de fiecare data cand ploua mai tare, gospodariile oamenilor aproape ca erau luate pe sus, iar statul era fortat sa le plateasca despagubiri. De aceea a fost data o lege potrivit careia nimeni nu mai avea voie sa-si construiasca o casa sau o anexa pe malurile Dambovitei, scrie a1.ro.

Vezi si O drona a filmat Palatul lui CEAUSESCU! Vezi in ce stare se afla acum – VIDEO 

La un moment dat, mai exact in 1934, Dambovita a fost acoperita partial cu placi de beton pentru a fi mascata. Peste 50 de ani, insa, pe vremea regimului comunist, planseul avea sa fie scos, albia reamenajata si construit Lacul Morii si metroul. Circula atunci faimoasa gluma: “Unde se varsa Dunarea? In Marea Neagra! Si unde se varsa Dambovita? In metrou!”

In anii ’80, la ordinul lui Nicolae Ceausescu, a fost elaborat un plan prin care se dorea realizarea unui canal de legatura al Capitalei cu Dunarea, Bucurestiul devenind astfel port. Planul specifica faptul ca Dambovita ar fi trebuit sa fie canalizata in cea mai mare parte a cursului sau inferior pentru ca, ulterior, sa fie conectata cu raul Arges, de unde canalul si-ar fi continuat drumul spre Dunare. Proiectul a fost inceput si executat in proportie de 70%, dar dupa Revolutia din ’89, din lipsa de interes a statului si din lipsa de fonduri, proiectul a fost abandonat, lasand in urma santiere in paragina si albii de rauri excavate.

Vezi si Cum este vazuta Casa Poporului de un jurnalist strain intr-un reportaj realizat pentru CNN  

In prezent, lucrarile la Canalul Dunare-Bucuresti sunt oprite pe o durata de timp neprecizata, astfel ca reinceperea constructiilor raman doar speculatii sau subiect de propaganda electorala. Anumite voci de la conducerea statului spun ca un port in Bucuresti ar fi inutil. In plus, sustin ca investitia efectuata nu s-ar amortiza decat in 30-40 de ani, avand in vedere un trafic moderat de nave de dimensiuni medii care ar strabate canalul pana in Bucuresti.

Sfarsitul domniei lui Vlad al VI-lea Inecatul (domn al Tarii Romanesti intre iunie 1530 – septembrie 1532) se leaga de un moment stupid. De aici i se trage si porecla…

Conform unor surse contemporane cu evenimentul, in vara anului 1532 „s-a imbatat odata, inecandu-se impreuna cu calul sau intr-o apa (Dambovita).”