Președintele zero barat. O fi George Simion de vină?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ne aflăm într-o situație care nu are absolut niciun precedent în întreaga istorie a României. Este un blocaj total, generat chiar de către persoana desemnată în înalta poziție de președinte. La o lună de la alegeri, Nicușor Dan nu a luat prima decizie și singura pe care, în conformitate cu Constituția, ar fi fost obligat să o adopte la câteva zile după depunerea jurământului. El trebuia să desemneze, după consultările cu partidele parlamentare, un premier. Și apoi să aștepte în liniște ca, tot în conformitate cu termenele stabilite de Legea Fundamentală, acesta să negocieze cu partidele un program politic și să desemneze, conform acestui program, echipa executivului, pe care majoritatea parlamentară urma să o valideze. Ei bine, Nicușor Dan a dat peste cap toată această logică elementară a statului.

O fi George Simion de vină? Este oare președintele AUR responsabil de haosul instaurat în România și în raporturile dintre România și celelalte state? Cronometrul politic se blochează în scurt timp cu un zero. Un zero barat, care este echivalentul aritmetic al dimensiunii politice a conducătorului care, chiar dacă nu a fost constituțional ales, a fost instaurat cu forța în fruntea României. Pierzând literalmente vremea în fel de fel de negocieri inutile, în care a încercat să joace rolul de dirijor, Nicușor Dan a adus statul român în cel mai grav impas în care s-a aflat în ultimele decenii.

Nu numai că nu există un premier desemnat. Nu numai că nu există un program politic de guvernare agreat de partidele unei virtuale majorități parlamentare. Nu numai că, în conformitate cu ipoteticul program, nu a fost încă desemnată – pentru că nu avea de către cine să fie – o echipă de miniștri care să alcătuiască noul executiv al României. În foarte scurt timp cade, literalmente, securea. Guvernul existent, care este în totalitate provizoriu, expiră, și probabil că singura soluție este să intre, din nou, într-un mod anticonstituțional, în prelungiri.

Cu excepția UDMR, un partid-balama care se consideră, în prezent, împins pe scări în afara viitoarei conduceri, niciunul dintre celelalte partide, care teoretic ar compune majoritatea, nu are în prezent conducători aleși în mod statutar. Și la acest nivel, disoluția este totală.

Niciunul dintre șefii acestor partide, care își propun să conducă România după ce s-au autointitulat, fără niciun fel de suport, drept pro-europeni, nu se mai află la egalitate din punctul de vedere al statutelor de funcționare. Niciunul dintre foștii șefi statutari ai partidelor parlamentare nu a reușit să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale, din simplul motiv că electoratul i-a sancționat. Și nu i-a sancționat întâmplător. I-a trimis acasă, și astfel ei au fost siliți să demisioneze pentru vina de a fi acționat împotriva intereselor cetățenilor pe care îi reprezentau – fie că aparțineau respectivelor partide, fie că nu.

Cu excepția UDMR și a partidelor din opoziție, cel mai relevant fiind AUR, toți ceilalți șefi de formațiuni politice sunt provizorii și, în consecință, ilegitimi. Partidele prezumtivei coaliții s-au dovedit incapabile să organizeze congrese și alegeri legitime. Acum, acești ilegitimi, în poziția de piese provizorii de schimb, se căznesc, fără nicio șansă, să repare ce-au stricat. Iar Nicușor Dan și-a propus ceea ce, în mod constituțional, nu poate să facă. Și anume: să formeze el însuși un guvern și să promoveze el însuși un program de guvernare care să echilibreze raportul catastrofal dintre venituri și cheltuieli. A eșuat lamentabil.

Pentru că a pornit cu stângul, acest zero barat înșurubat în poziția de președinte la Palatul Cotroceni s-a trezit peste noapte – noaptea precedentă – într-un impas din care nu mai poate ieși. Decât, eventual, pe poarta din spate a Palatului Cotroceni. El trebuie să caute de grabă un alt candidat de premier decât cel preconizat, decât cel despre care s-a vorbit cu insistență în timpul alegerilor prezidențiale și după, decât cel care i-a încălzit fotoliul de președinte de la Cotroceni.

Ilie Bolojan s-a dovedit de neînduplecat. El, susținut de PNL, un partid semi-expirat, o rușine în raport cu istoria celei mai vechi formațiuni politice din Europa, insistă cu cerbicie pentru creșterea taxei pe valoare adăugată – un obiectiv refuzat cu aceeași cerbicie de către Nicușor Dan. Luat de apă, acesta a semnat, în timpul campaniei electorale, un angajament că, odată ales președinte, nu va aproba mărirea TVA – ca și când pragul de TVA ar ține, în vreun fel, de atribuțiile prezidențiale.

În paranteză fie spus: Bulgaria, statul care, până de curând, a fost singurul din Uniunea Europeană plasat în urma României, a decolat din punct de vedere economic, mergând într-o direcție contrară. Micșorând nu numai TVA, ci toate celelalte impozite și taxe. Este semnalul unor investiții fără precedent, care se vor face în viitorul imediat în economia Bulgariei. (Am închis paranteza.)

PSD, partidul cu încă cei mai mulți parlamentari, înainte să fie rupt de Victor Ponta, urma ca astăzi, în Biroul Politic, să aprobe susținerea premierului desemnat și strategia de guvernare. Dar nu există niciun premier desemnat și nicio strategie de guvernare. Prin urmare, Biroul Politic nu mai are de ce să se întrunească.

Urmând exemplul lui Nicușor Dan, și Sorin Grindeanu s-a plasat într-o poziție de șpagat. Urmau, de asemenea, să se întâlnească într-o dezbatere largă și aparent democratică, tot astăzi, câteva mii de reprezentanți de la nivel central și local al partidului, pentru a bate în cuie noua majoritate parlamentară, noul program și susținerea noului premier. Nu mai au pesediștii ce să mai bată în cuie.

În PNL, un partid care nu are decât 14% din locurile din Parlament, degringolada este și mai mare. Nici PNL nu are un conducător, și rămâne sub un mare semn de întrebare dacă Bolojan va mai fi sau nu susținut pentru această funcție. Bolojan, și el, a luat-o în jos pe tobogan.

Cât privește USR, acesta este într-o situație și mai dezastruoasă, după ce s-a consfințit numirea în fruntea acestui partid – de sub 10% – a unui cetățean german, suspectat cum că ar fi o cârtiță a serviciului secret al Berlinului care a scos, la comandă, capul.

Conducerile celor două Camere ale Parlamentului sunt la fel de provizorii ca și conducerile partidelor așa-zis pro-europene. La fel, tot într-o stare de total provizorat se află și conducerile serviciilor secrete. Se vacantează mai multe locuri în faimoasa Curte Constituțională a României, la fel cum se vacantează și pozițiile de șefi ai parchetelor.

În aceste condiții, zeci de mii de subordonați ai acestor instituții au băgat capul la cutie, au paralizat și nu mai desfășoară niciun fel de activitate, pentru că nu au nici cea mai mică perspectivă legată de ce va urma. Un președinte zero barat se multiplică astfel în nenumărate chipuri la nivelul întregului stat.