Prof. univ. dr. Adrian Severin, expert ONU și OSCE despre Pacea de la Anchorage

Pe când propaganda guvernelor Occidentului plural euro-atlantic mai vorbea de victoria Ucrainei în războiul cu Rusia, beligeranții din tabăra ucraineană erau „de acord” ca pacea să includă restabilirea frontierelor sovietice ale statului ucrainean. Astfel problema era pe jumătate rezolvată: una din părțile în conflict, și anume cea în pierdere de teren, accepta capitularea celeilalte părți; nu mai rămânea decât ca și aceasta să accepte. După ce s-a constatat că victoria văzută la orizont nu este decât un punct imaginar care se depărtează cu cât te apropii de el, discuția despre izgonirea rușilor de pe teritoriile ocupate de ei s-a deplasat către tema oferirii de garanții privind integritatea teritorială a Ucrainei; evident integritatea teritoriului cu care Ucraina va rămâne după „câștigarea” războiului. Problema garanțiilor a devenit astfel „lung subiect de vorbe și de ipoteze”. Întrucât războiul din Ucraina nu a fost și nu este, însă, un război local, ci unul mondial, și nici un război pentru teritorii, ci pentru o nouă ordine mondială, soluția pentru terminarea lui, care include și identificarea „garanțiilor ucrainene”, poate fi găsită doar în context global.

SFÂRȘITUL UCRAINEI SOVIETICE

Simularea „Pactului de la Anchorage” pornește de la probabilitățile tematice și de la soluțiile realiste, bazate pe analiza realității și logica lucrurilor. […]

(urmează analiza extinsă a lui Adrian Severin despre logica războiului, frontierele Ucrainei, rolul Rusiei, poziția lui Trump și Putin, implicațiile geopolitice, garanțiile de securitate, precum și concluzia că Ucraina nu are decât opțiunea între o capitulare negociată sau una necondiționată).

GARANȚII PENTRU SACRIFICATA UCRAINĂ

Odată problema teritorială depășită, întrucât certificatul de deces al Ucrainei sovietice coincide cu certificatul de naștere al unei Ucraine postsovietice ca stat național, se impune recunoașterea acestuia cu statutul său internațional specific (neutralitatea) și cu garanțiile de securitate care îi sunt acordate. Aceste garanții trebuie concepute ca un mecanism menit a asigura durabilitatea păcii. […]

CONCLUZIE

După întâlnirea de la Anchorage, calea stingerii acestui război este clară. Singura întrebare care mai există se referă la alegerea pe care Ucraina trebuie să o facă între o capitulare negociată și una necondiționată; între o supraviețuire dureroasă și o sinucidere stupidă. Altă posibilitate nu există. Tertium non datur. Pentru ieșirea din această dilemă, Volodimir Zelenski este o parte a problemei, iar nu o parte a soluției. Plecarea lui din joc este obligatorie. Nu este în discuție „dacă”, ci „când” și cu ce „mijloace”.