Proiectul Dominic Fritz. Național sau antinațional?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Din ce în ce mai mulți analiști susțin sau insinuează ideea că, odată eliberat din poziția sa de primar al municipiului Timișoara, Dominic Fritz ar fi tentat să candideze pentru alegerile prezidențiale. Aparent, avem de-a face cu un scenariu extrem de hazardat. Pe de altă parte, la o analiză mai atentă, observăm că el stă în picioare. În picioare interne, dar și în picioare externe.

Până la alegerile prezidențiale, Dominic Fritz are timpul necesar și capacitatea de a-și construi un profil de lider național, pornind tot de la primăria unui mare oraș, în direcția trasată de Traian Băsescu, de Klaus Iohannis și de Nicușor Dan. Nu întâmplător, acesta, în ultimele zile, aparent furibund după promulgarea legii care îl declară incompatibil pentru Primărie, afirmă că nu se lasă și se va bate până la capăt pentru obiectivele USR, după ce tocmai partidul l-a confirmat în unanimitate în poziția de președinte. Și tot nu mi se pare întâmplător că, în aceeași ultimă perioadă, Dominic Fritz insistă asupra obiectivului pe care îl are USR de a câștiga, la viitoarele alegeri locale, cel puțin 100 de primării. O excepțională bază electorală pentru un eventual examen prezidențial. Și, de asemenea, nu este deloc o întâmplare faptul că, în ultimele declarații pe care le-a făcut, el a început să-și ia distanță de Nicușor Dan, bătându-i acestuia obrazul pentru lipsa de loialitate prin care a promulgat legea.

În plan intern, Dominic Fritz nu pornește deloc de la zero. El are o bază electorală, nu pentru partid, ci pe persoană fizică, plasată între 15 și 20%, care i-ar putea asigura un start bun pentru cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Cu atât mai mult cu cât electoratul său, care va fi în creștere, se va canibaliza cu electoratul lui Nicușor Dan, aflat în descreștere. Are, teoretic, o șansă reală, așadar, de a ajunge în turul doi, unde se va confrunta cu George Simion. În acest punct intervine factorul intern în conjuncție cu factorul extern.

Nu există nici cea mai mică îndoială că Dominic Fritz se bucură de susținere directă sau solidă din partea „statului subteran”, căruia, pe parcursul guvernării USR alături de alte partide, i-a făcut mari servicii și i-a îndeplinit fără ezitare poruncile. Tot în ceea ce privește susținerea factorului intern, trebuie să menționăm mediul de afaceri cu capital extern, din ce în ce mai puternic, care acționează în România. Iar la acest capitol nimeni nu se poate îndoi că Germania ocupă principala poziție. Și tot nu există niciun fel de îndoială că acest capital german din România, împins de la spate de cea mai puternică mașinărie economică și politică din Europa, cea a Berlinului, se va transforma și într-o eficientă mașinărie electorală. Exact cum s-a întâmplat și atunci când a câștigat Klaus Iohannis.

O întâlnire în turul doi cu George Simion ar conduce la repetarea scenariului pe care l-am mai văzut. La o coalizare a partidelor progresiste, de stânga, neomarxiste, eventual cu susținerea imperiului Soroș, dacă între timp Trezoreria americană nu îl va dinamita, o coalizare împotriva unui lider anatemizat în mod răuvoitor, dar eficient, drept extremist, anti-european, anti-NATO și pro-rus. Și, desigur, în aceste condiții ar putea fi utilizată din plin și mașinăria adeseori trucată a voturilor din străinătate.

Prin urmare, un asemenea scenariu nu este atât de fantezist cum pare la prima vedere. Marele obstacol însă, în ceea ce îl privește, este de natură juridică, întrucât, până una alta, Dominic Fritz are interdicție de a candida într-o demnitate publică până în 2030. Iar din urmă vin alte dosare grele, unul dintre acestea fiind generat de falsificarea declarațiilor sale de avere. La pachet cu declarațiile consoartei de cetățenie chineză.