Rolul splinei in organismul uman: cimitirul globulelor roșii

Splina este situată adânc în cavitatea abdominală, la nivelul flancului stâng, lipită de coaste, sub diafragmă. Măsoară în medie aproximativ zece centimetri și cântărește aproximativ 200 de grame. Foarte vascularizata, este traversata de artera splenică și venă. Splina este traversată permanent de tot sângele corpului, ceea ce îi permite să joace mai multe roluri.

În timpul dezvoltării fătului, acesta participă la producerea de celule roșii și trombocite. Apoi, la maturitate, rolul său devine mai degrabă cel al unei stații de purificare a sângelui. Conține celule care filtrează sângele și sechestrează celulele roșii din sângele vechi și trombocitele deteriorate. Splina mai este numită „cimitirul globulelor roșii„.

Alte celule formează ceea ce se numește pulpa albă. Acestea sunt celule de apărare, splina fiind un rezervor de celule albe din sânge. Conține limfocite și macrofage. Sunt micii soldați ai corpului. Ele observă alte celule anormale care provin din sânge, produc anticorpi și distrug bacteriile. Splina este ca un super ganglion limfatic care va turna celulele de apărare direct în fluxul sanguin. Prin urmare, este un organ important, dar care rămâne fragil.

Rolul splinei in organismul uman: cimitirul globulelor roșii

Poate într-adevăr să se rupă în urma unui traumatism (în timpul unui accident, de exemplu) și să provoace sângerări interne. Medicii sunt apoi obligați să îndepărteze splina: o splenectomie. Poate fi necesara și atunci când există o boală a sângelui, tumoră sau limfom (cancer al celulelor limfatice care afectează atât ganglionii limfatici, cât și splina). Splenectomia devine apoi o procedură de diagnostic și terapeutică.

Puteți trăi fără splină, dar cu măsuri de precauție deoarece există un risc infecțios semnificativ. Acest organ elimină corpul anumitor germeni, în special cei protejați de o capsulă, cum ar fi pneumococii sau meningococii. Prin urmare, este necesar să se compenseze absența rolului imun al splinei prin vaccinarea împotriva acestor bacterii încapsulate, precum și prin antibioterapie timp de cel puțin doi ani după splenectomie.