România a pierdut o legendă a muzicii. Era un adevărat maestru. Piesele sale au fost fredonate de toți românii

Ziua de 28 iunie marchează dispariția unuia dintre cei mai complecși și valoroși artiști ai României: Paul Urmuzescu (28 iunie 1926 – 19 februarie 2018). Personalitate unică în peisajul divertismentului și audiovizualului, Urmuzescu a excelat în multiple domenii – de la muzică clasică la muzică ușoară, de la radio și televiziune la compoziție și sunet.
Cariera remarcabilă a lui Paul Urmuzescu a început în 1947 la Radiodifuziunea Română, unde a activat până în 1974 ca regizor muzical, ilustrator muzical, maestru de sunet și redactor. Ulterior, între 1969 și 1979, a fost redactor muzical, șef de secție și realizator de emisiuni la Televiziunea Română. În fiecare dintre aceste roluri a fost considerat un etalon profesional, depășind cu mult limitele obișnuite ale unei singure cariere.

Paul Urmuzescu, un geniu discret al muzicii și audiovizualului românesc

Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, între 1947–1950 și 1962–1966, formându-se sub îndrumarea unor maeștri precum Tudor Ciortea, Carmen Petra Basacopol, Aurel Stroe, Adrian Rațiu și Theodor Rogalschi. Aceștia i-au transmis nu doar cunoștințe muzicale, ci și eleganță, educație, modestie și conduită ireproșabilă.

RomaniaTV

Premierul Ilie Bolojan anunţă AL DOILEA pachet de măsuri de austeritate. E cutremur!

Observatornews.ro

Cod roșu de vijelii puternice în tot județul Cluj. Rafale de până la 110 km/h. A fost emis mesaj RO-Alert

În sfera compoziției, Paul Urmuzescu a abordat o gamă largă de genuri, de la lucrări simfonice și vocal-simfonice la muzică de scenă, muzică de film și muzică ușoară. Debutul său în creație a avut loc în 1954, cu muzica piesei „Regele Lear”. A devenit membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în 1964, contribuind activ și în domeniul editorial, prin articole și cronici muzicale în presa vremii.

Printre creațiile sale se numără 54 de partituri pentru spectacole de teatru, inclusiv în orașe internaționale precum Malmo, Copenhaga și Aarhus (Danemarca), 47 de coloane sonore pentru filme (de lung metraj și animație) și 6 musicaluri. A compus muzica de deschidere pentru Campionatul Mondial de Fotbal de la Barcelona (1982), Jocurile Olimpice Mediteraneene de la Casablanca (1983) și cele de la Rabat (1985).

Multe dintre piesele sale au devenit șlagăre interpretate de mari voci ale scenei românești

În muzica ușoară, multe dintre piesele sale au devenit șlagăre interpretate de mari voci ale scenei românești. Printre acestea se numără „Cupidon”, „Fotograful”, „Mica uvertură”, „La anii mei”, „Marea cântă”, „București”, „Va veni o clipă”, „Cât soare”, „Cântă universul”, „Fântânile Bucureștiului”, „Florile iubirii”, „E seara amintirilor”, „Doar o zi”, „Târziu, ca niște păsări”, „Ritm și dans”, „Om lângă om”, „Umbra stelelor”, „Iubirea când va fi”.

Talentul său a fost recunoscut prin numeroase premii, printre care Premiul Festivalului Național de Muzică Ușoară de la Mamaia (1966, pentru melodia „Prima chemare”), Premiul RTV în 1967 pentru „Marea cântă”, precum și cinci Premii ale Uniunii Compozitorilor.